Jurnal de călătorie: Lviv, o bijuterie ucraineană, cu preţuri bune în plin sezon

Din exteriorul oraşului mergi cam 40 de minute până în centru. Însă mergi pe trotuare largi, cu multe spaţii pentru piste de biciclete, fiind un oraş gândit mai degrabă pentru oameni decât pentru maşini. Ca într-o curbă inversată a lui Gauss, decadenţa pe care o găseşti în cartierele ce duc spre centrul oraşului e în contrast cu valurile de construcţii – sunt cel puţin trei sau patru cartiere de locuinţe noi, cu peste zece blocuri de şapte-opt etaje, iar macaralele se răsucesc în permanenţă. Şi preţurile la imobiliare sunt pe măsură. Chiar şi după ce intri mult în oraş, la 20 minute de mers pe jos de centru, preţul unui apartament nou trece cu puţin de 500 de euro pe metrul pătrat.

Lvivul devine un oraş complet nou atunci când intri în centru. Nou nu prin modernism, ci prin diferenţa colosală de restul oraşului de aproape 800.000 de locuitori. Piaţa Rynok rivalizează în orice clipă cu centrul multor citadele vest-europene. Poate fi uşor asemănat cu Bruxelles, Viena sau, dintre oraşele româneşti, Sibiu sau Braşov. Centrul este o zonă plină de viaţă, arhitectural inedită, cu multe zone pietonale, în apropierea unui parc de două ori mai mare decât Copoul, cu arbori seculari, cu foarte multe cafenele şi terase care comunică una cu cealaltă. Presărat cu accente est-euro­pene, în aceeaşi centru în care sunt trei tipuri de catedrale (Lvivul găzduind foarte multe religii şi confesiuni, catedralele au elemente atât din zona ortodoxă, cât şi din cea catolică), în care sunt orchestre formate din tineri care cântă în aer liber câte patru ore la rând, sunt şi indivizi care oferă în mijlocul zilei cărţi de vizită pentru saloane de masaj erotic, servicii de escortă şi „detensionare spirituală“. Însă centrul este cu adevărat un oraş în oraş – străzile sunt animate până târ­ziu în noapte chiar şi în timpul săptămânii, iar pe străzi tronează un sentiment de siguranţă la mult timp după ce a apus soarele.

Un kebab şi o jumate de Cola, 5 lei

Dincolo de aspectele care ţin de felul în care este gândit oraşul, Lvivul este o bună soluţie din punct de vedere financiar pentru un concediu prelungit, în special în cazul ieşenilor, aflaţi aproape de graniţă. Din Iaşi în Lviv sunt cam 480 de kilometri, cu ma­şina, distanţa din capitala Moldovei până în Vama Veche, însă un concediu de şapte zile în oraşul ucrainean s-ar putea să ajungă la jumătate din preţurile practicate pe malul mării, mai mult chiar dacă vorbim de sezonul estival.

Spre exemplu, în restaurantele mai pretenţioase din partea centrală a Lvivului, o persoană poate mâncă o masă îndestulătoare, cu desert şi o băutură, cu aproximativ 300 de hryvnia, cam 45 de lei. Insă la tonetele de tip fast-food o sticlă de Cola şi un kebab, spre exemplu, costă 5 lei, iar sendivşurile servite la localurile care au mai mult băutură decât mâncare, bogate şi consistente, nu trec de 10 lei. O bere la draft la „Teatrul de bere“, unul dintre cele mai cunoscute localuri din centrul Lvivului, costă cam 3,5 lei, dar la magazinele de cartier preţul e la jumătate pentru sticlele de bere. Cazarea intră şi ea în acelaşi registru – o cameră la un hotel de patru stele aflat la cinci minute de mers pe jos de Piaţa Rynok costă cam 50-60 de dolari cu mic dejun inclus, o pensiune de trei stele având preţuri undeva la 70-80 de lei. Taxiul, pentru deplasare, este mai scump, însă în Lviv există Uber, cu preţuri la jumătate faţă de cele din România, iar pentru Internet, la Vodafone o cartelă cu 8 GB de internet şi minute în reţelele locale costă 4 dolari. Singurul impediment simţitor ar fi cel al paşaportului şi al controalelor stricte vamale, în timp ce, dacă se ia în calcul varianta zborului acolo, nu există zboruri directe nici din Bucureşti, nici din Iaşi.