La Blog

Cu toate acestea însă nu ne putem împiedica să spunem, trăiască blogul!, căci el va juca la viitoarele alegeri un rol important şi, în ciuda încercărilor naturale de utilizare a spaţiului de comunicare publică în favoarea lor, politicienii vor fi nevoiţi să accepte ponderea regulatoare, echilibrantă a puzderiei de comentarii şi afirmaţii critice pe care blogurile şi fluxurile de social media le pot genera în deplină libertate.

Blogul, un substitut modern al jurnalului adoles­centin, cu poze, panseuri şi motto, şi-a depăşit în ultimii ani rostul fundamental de mesaj solitar ambalat în sticla pixe­lilor şi aruncat în oceanul planetar al internauţilor cu spe­ranţa că astfel singurătatea instituită de opresiunea lumii liberale, bazată pe individualism, va fi diminuată. Blogul s-a mutat de vreo câţiva ani, cu drepturi depline, în Agora.

Asumate de politicieni sau de activişti civici, de jurnalişti sau de vedete, blogurile au creat, pas cu pas, un canal alternativ de comunicare, de informare sau de analiză a scenei publice, generând date, ştiri şi comentarii pe latura mondenă, politică, literară, ştiinţifică sau psihiatrică a lumii contemporane. Blogurile sunt, evident, un câştig al timpului nostru şi ilustrează expresiv ce înseamnă lumea postmo­dernă, descentralizată, cu discursuri parcelare, fragmentare şi deconstructiviste, cu spargerea monopolului deţinut de Centru (indiferent că e vorba de un centru politic, admi­nistrativ, financiar sau mediatic) într-o multitudine de fragmente periferice care îşi asumă dezinvolt misiunea de a deveni ele însele centre de interes. Pe scurt, eflorescenţa şi influenţa blogurilor în ultimii ani demonstrează realitatea existenţei a ceea ce Deleuze numea „gândirea nomadă”, ca atribut decisiv al paradigmei postmoderne.

Blogurile au devenit necesare şi influente pentru că au răspuns nevoii de informare şi de implicare în comen­tariul civic al oamenilor timpului nostru, suficient de inteligenţi pentru a înţelege mecanismele de manipulare ale mass mediei (întotdeauna interesată în dirijarea fluxului de informaţii şi în crearea unei imagini publice în acord cu interesele patronatului său or cu agendele personale ale jurnaliştilor ca atare) şi dornici să devină, la rândul lor, o parte activă în interpretarea realităţii. La început au fost forumurile care, din nefericire, au adus, pe lângă observaţii sau nuanţe critice ale cititorilor oneşti, o maree sufocantă de jeg uman, de mârlănie agresivă şi de isterii ticăloase care au decredibilizat rapid acest mecanism de democratizare a comentariului public. Astăzi, pentru orice om civilizat, foru­murile nemoderate sunt o formă iritantă de obscenitate publică, o sursă de infecţie socială, o probă frisonantă a abi­sului patologic ce animă o bună parte a concetăţenilor noştri care, sub protecţia incorectă şi imorală a anonimatului, îşi expun indecent devărata lor faţă de bestii troglodite. Sau de spurcăciuni aflate pe diverse liste de plată. Pentru că în acest fel au fost înecate reacţiile critice argumentate, de bun simţ, ale unor oameni care au simţit nevoia de a nu lua pe nemestecate tot ceea ce salahorii informaţiei erau obligaţi de patronat să livreze drept adevăr absolut. În acest context, au crescut în influenţă blogurile personalizate. Aici, atât actorii politici, cât şi oamenii obişnuiţi au găsit un spaţiu liber unde puteau să-şi prezinte liber poziţia fără teama cenzurii sau a manipulării din mass media, cel mai simplu om de la periferia geografică putând astfel să se mute nestingherit în centru. În Centrul Civic.

Nu voi trece aici în revistă bloguri pentru că ar fi inutil, date fiind diversitatea şi numărul imens de exemple care ar merita a fi amintite, dar observatorii ştiu cât de mult datorează politicienii de dată recentă strategiei inteligente de uti­lizarea a resurselor oferite de mediul on-line, strategie creată şi rafinată de staff-urile de campanie din ultimul deceniu, la toate confruntările electorale. Pentru că bloggerii sunt prea mulţi şi prea liberi pentru ca oamenii politici sau şefii din administraţie să-i mai poată cumpăra, cum au făcut, pe vremuri, cu şefii de ziare sau cu patronii de televiziuni, dezbaterile politice şi analizele critice nemaiputând fi acum controlate, ci doar, din nefericire, înecate într-o maree de comentarii alternative, mincinoase şi manipulatorii. Cu toate acestea însă nu ne putem împiedica să spunem, trăiască blogul!, căci el va juca la viitoarele alegeri un rol important şi, în ciuda încercărilor naturale de utilizare a spaţiului de comunicare publică în favoarea lor, politicienii vor fi nevoiţi să accepte ponderea regulatoare, echilibrantă a puzderiei de comentarii şi afirmaţii critice pe care blogurile şi fluxurile de social media le pot genera în deplină libertate. Vine şi vremea marginalizaţilor, din cartiere, că s-au săturat de “nomenclaturiştii” din centru.