La o aniversare

Era multă agitaţie şi multă confuzie în acel început de an 1990, iar Universitatea din Iaşi nu făcea excepţie. Din fericire, spirite lucide au ştiut să depăşească tensiunile şi iritările de moment şi să-şi investească energiile în iniţiative care s-au dovedit, în timp, pariuri câştigătoare. Una din aceste minţi limpezi a fost profesorul Andrei Corbea-Hoişie, care a avut ideea înfiinţării unei edituri a Universităţii, concepută după model occidental. La noi, terenul era virgin. Pe lângă universităţi funcţionau un fel de „edituri” (e mult spus) a căror activitate se limita, în fapt, la multiplicarea (în condiţii grafice meschine, primitive aproape) de cursuri şi de lucrări practice de seminar. O editura, aşa cum o vedea Andrei Corbea-Hoişie, însemna cu totul altceva: utilaje moderne, personal calificat, redactori competenţi, plan editorial coerent, difuzare eficientă. Cum pe atunci ne confruntam cu tot felul de lipsuri mărturisesc că, deşi proiectul mi se părea excelent, nu puteam să mă scutur de un anume scepticism. Şi e adevărat că lucrurile au demarat destul de anevoios, că au trecut câţiva ani până când editura a atins, ca să zic aşa, viteza de croazieră. A fost nevoie de multă răbdare, de tenacitate, dar an după an editura devenea tot mai vizibilă, programul editorial tot mai ambiţios, aspectul cărţilor tot mai elegant şi mai plăcut. Acum, după 25 de ani, bilanţul vorbeşte de la sine: peste 1200 de titluri, peste 40 de publicaţii periodice şi reviste ştiinţifice, aproape 90 de premii (premii ale Academiei, premii la diferite târguri de carte etc.), 27 de colecţii, fiecare cu un profil bine conturat şi care acoperă o arie largă de preocupări, din domenii fundamentale ale filosofiei, ştiinţelor sociale, istoriei, literelor, ştiinţelor economice, ştiinţelor exacte, ştiinţelor juridice etc.

Editura, aşadar, s-a maturizat, s-a „profesionalizat”, a căpătat identitate şi anvergură. Nu urmăreşte, prin chiar statutul ei, profitul material şi nici nu trebuie să fie încorsetată de exigenţele „rentabilităţii”. Activitatea ei se cere apreciată cu alte unităţi de măsură. Pentru Universitate, este o excelentă carte de vizită şi, totodată, un spaţiu eminamente propice dialogului de idei. Iar profesorul Hoişie a ştiut, în acest sfert de veac, să aşeze editura sub dublul semn al echilibrului şi al deschiderii, imprimându-i – aşa cum se dorea în proiectul iniţial – o ţinută europeană, în sensul deplin şi autentic al cuvântului.

Ar fi destule de spus despre portofoliul editurii, care include multe titluri de referinţă (despre una din colecţii a scris convingător, în numărul de ieri al Ziarului de Iaşi, colegul Ioan Milică). În capul listei trebuie să stea, cred, monumentala ediţie a Bibliei de la 1688. În aceeaşi zonă, a marilor întreprinderi editoriale, se situează Tezaurul toponimic al României, Noul Atlas lingvistic pe regiuni, Atlasul electoral al României, Dicţionarul limbajului poetic eminesciansau Dicţionarul de francofonie canadiană. În catalogul editurii îi regăsim pe Alexandru Philippide ( cu Originea românilor), Eugen Coşeriu, Gheorghe Ivănescu, pe Vasile Pârvan, Gheorghe Brătianu, Petre Andrei, Vasile Pavelcu şi Adrian Neculau, pe Constantin Stere, cu o ediţie a publicisticii sale. Editura tipăreşte şi traduceri, iar alegerea textelor atestă şi aici preeminenţa criteriului valoric: într-o perioadă când studiile clasice au parte de o criminală nepăsare editura propune o serie Cicero; Antoine Meillet stă alături de André Jolles, Jacob Grimm de Ernest Renan, avangarda rusă este reprezentată de Anna Ahmatova şi Osip Mandelstam. Să-i adăugăm pe Edgar Morin, Serge Moscovici, Norbert Elias şi Ralf Dahrendorf precum şi pe câţiva autori proeminenţi din „crema” gândirii liberale moderne – Friedrich August von Hayek, Ludwig von Mises, Jesus Huerta de Solo, Jorg Guido Hulsmann, Pascal Salin.

Profesorul Virgil Nemoianu şi-a intitulat una din cărţile sale Calmul valorilor. Îi „împrumut” titlul pentru că el mi se pare o formulă fericită pentru a defini exemplul reconfortant pe care ni-l oferă Editura Universităţii din Iaşi.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Al. I. Cuza”, critic literar şi scriitor