Legea conservării ideologiei

Dodon dixit: Partidul Comunişilor va dispărea de pe arena politică din Moldova. Predicţiile, în politică (şi mai ales în politica dintre râuri, ca să zic aşa), sunt fie un mod de intoxicare, fie un instrument – mai subtil ori mai contondent, depinde de talentul „oracolului” – de presiune. Adică un procedeu – care trebuie privit ca atare. Nu-i cazul să forăm în direcţia motivelor pentru care şeful socialiştilor de la noi îşi dă atât de aferat cu părerea: sunt întotdeauna altele decât sloganele de la suprafaţă, altele decât „principiile” (nu se poate fără ghilimele în acest caz) de care acest individ susţine că s-ar ghida. Fiind vorba de PCRM – un partid care ne-a maculat tranziţia (şi, de fapt, destinele, aceasta suprapunându-se peste anii noştri cei mai buni) -, chiar şi vorbele de clacă, fără rădăcină ocultă prin tenebrele Răsăritului, merită barem puse într-un catastif (pot renta ca folclor politic, la urma urmelor!), dacă nu examinate pe laturile lor mai ales potenţiale, de verosimilitate.

Dodon a făcut afirmaţia de mai sus într-un interviu acordat unui club de presă de la noi, Rezonanţa socială. Nu aveţi, probabil, noţiunea curentă a atitudinii socialistului, a expresiei lui faciale: o infantă sau, mai curând, o beizade (trebuie să mă repet, hélas!) cu nagâţ, pururi bine ghiftuită. Rişti să mori literalmente de râs, când îl vezi câtă importanţă îşi dă: aplombul de genul ăsta ascunde, între multe altele, şi o teribilă nulă (de complexele de inferioritate nu mai e cazul să vorbesc). Dar tocmai dinspre insignifianţi (buturuga mică…) ne vin adesea marile surprize. Gura socialistului ar putea măcar de data asta adevăr să grăiască. Poate fi o bulă, dar poate, cu acelaşi succes, să fie o fantă deschisă cumva în treacăt spre o realitate de profunzime, despre care, în perioada aceasta cel puţin, nu avem cum să ştim prea multe. Ideea lui Dodon e PCRM-ul a căzut, încă înainte de alegeri, la un troc cu PD-ul, urmând să facă jocurile acestuia (şi implicit ale proaspetei Alianţei) în Parlament până în vară, când încep localele. Nu trebuie să spun ce înseamnă locale pentru partid care a stat ceva timp pe tuşă, în afara guvernării: nişte resurse, nişte fonduri; câştiguri potenţiale. Asta ar mai vrea comuniştii, sugerează Dodon: să se mai înfrupte o dată din ciolan, chit că ciolanul în chestie e secvenţial mai mărunt decât necuprinsele posibilităţi pe care le oferă guvernarea în plan naţional (vezi, de pildă, raptul de miliarde operat la Banca de Economii: o temă cât Europa de mare). „Iar după aceasta PCRM se va contopi cu Partidul Democrat” (http://ipn.md/ro/politica/67313).

Ipoteza este interesantă, oarecum spectaculoasă chiar şi urcă, difuz, din comportamentul PCRM în trecuta campanie, din tonul suspect de moderat al fostului miliţian apropo de mizele integrării europene ş.a.m.d. – o serie de nuanţe, unele abia perceptibile pentru urechea mai mereu distrată a electoratului, dar cuantificabile totuşi. La o adică, dacă facem un atent recensământ al realităţii din ultima perioadă, am putea deosebi şi liniile de forţă ale acestui încă ipotetic scenariu şi prezuma, după sensul lor, deznodământul fluturat de socialist. Minus Filat, fosta mărime numărul doi la PD, şi preşedintele de onoare al acestuia, Dumitru Diacov, şi, cu atât mai mult, actualul său preşedinte, care a fost propulsat în prim-planul politichiei interriverane de Voronin, să nu uităm, s-ar zice că au filiaţii genetice cu PCRM. Bun, nu e tocmai un argument de ţinut în mână. Atunci să le puricăm declaraţiile, să revedem discursurile, să facem o minimă contabilitate a atitudinilor: se va vedea repede şi convergenţa, şi consecvenţa amândurora în ceea ce priveşte, global vorbind, Europa, chestiunea raporturilor cu România – pietrele de încercare pentru orice politician de la noi. O reticenţă generală, altfel spus – afină în adâncuri cu mârlănia, aroganţa, românofobia lui Voronin. Legea funcţionării energiei funcţionează şi în sfera ideologiei. Generalul n-o să moară pe deplin, după cum nici PCRM nu va dispărea completamente din istorie: dovadă avatarurile pe care şi le contemplă (şi cu care tranzacţionează, nu glumă) încă în viaţă fiind.

Ghenadie Nicu este corespondentul “Ziarului de Iaşi” în Republica Moldova