Meserie şi Sfântul Ilie

* Ieri, 20 iulie, a fost sărbătoarea Sfântului Ilie Tesviteanul, cel care umblă pe cer în carul său de foc şi trăzneşte păcătoşii. Dacă ascultăm ce spun bătrânii, sfântul sigur a avut, în viaţa lui, necazuri cu meşterii constructori: pesemne că i-au dat găuri în perete până în ţeava de apă şi i-au văruit întrerupătoarele; aşa se face că Sfântul are un dinte împotriva lor şi de-abia aşteaptă să-i trăznească pe cei care, în loc să-l respecte, muncesc de ziua lui. Totuşi, meseriaşii zic că Sfântul Ilie nu cu ei are treabă, ci cu proprietarii caselor în construcţie: o mistrie sau un trafalet pe perete, un cui bătut, o cărămidă aşezată sau o ţeavă montată aduc asupra casei foc şi urgie. Prin urmare, meşterii stau, în această zi, şi nu ridică un pai. Dacă ridică un pahar nu se pune. Pentru a afla adevărul, am stat de vorbă cu nişte constructori. Ei se află pe şantier, dar la prima vedere nu ne-am dat seama dacă sunt meşteri sau pitici de grădină, aşa de nemişcaţi stăteau ei…

– Bună ziua, stimaţi constructori. Ce faceţi aici?

– Dacă vă răspund, se cheamă că muncesc, ceea ce nu pot, că ia foc casa. Dacă clientul e de acord, eu vă răspund.

– Am vorbit cu clientul, puteţi răspunde pe răspunderea lui. Repet: ce faceţi aici?

– Noi, aici, stăm după datină şi nu ridicăm nici un pai. Bem toţi direct din pahar, nu cu paiul. Ne-am adunat să-l cinstim pe Sfântul Ilie.

– Aşa îl cinstiţi voi, cu damigeana alături? Păreţi şi chercheliţi! De când beţi?

– Noi îl cinstim, dar şi Ilie ne cinsteşte pe noi, de ziua lui. Pe Ilie nu-l vedeţi, că s-a culcat niţel în betonieră, e mai răcoare. Lăsaţi-l, că dacă se trezeşte face urât. Ilie, colegul nostru, da! Ce vreţi să vă zicem? Numa’ să nu ne puneţi la muncă!

– Care-i adevărul despre constructori şi Sfântul Ilie? Am auzit că dacă munciţi azi ia foc casa: aşa este sau e doar o legendă?

– Orice legendă are şi un sâmbure de adevăr, chiar şi aia cu Meşterul Manole, că tot vorbim despre construcţii. Adevărul e că dacă muncim azi există risc să ia foc casa, dar riscul e mai mare de Sfinţii Petru şi Pavel, Constantin şi Elena, Mihail şi Gavril, Vasile, Gheorghe, Dumitru, Andrei, de Sfânta Maria… Nu mai spun de 9 martie, cu 40 de sfinţi, atunci e riscul cel mai mare! De fapt, risc există în fiecare zi din calendar, depinde de echipă…

– Mi-aţi înşiruit sfinţi importanţi, dar nu ştiam că există legături între ei şi incendii, în caz că se munceşte de sărbătorile lor…

– Tot n-aţi înţeles: deci, într-o echipă de meşteri, pe un şantier, există probabilitate ca unul dintre ei să se numească, de la botez, Ilie? Este! Booon! Ilie, când vine pe şantier, de ziua lui onomastică, vine cu mâna goală? Păi, nu, că, altfel, îl bag cu botul în betonul proaspăt, să-i rămână urmă ca la stelele vedetelor! Deci, ziua de Sfântul Ilie e compromisă. Dacă proprietarul vrea neapărat să muncim în ziua aia, e pe riscul lui: de pe la prânz deja unii leagă firul de la priză la ţeava de apă, confundă căpriorii cu varul şi gresia cu astereala, deci nu se mai poate pune bază, iar când clientul deschide robinetul, face nu duş, ci scurtcircuit şi ia foc!

– Deci, nu există o credinţă din bătrâni în sensul ăsta?

– O credinţă din meşterii bătrâni, pe bază de experienţă: ce, parcă la meşterul Manole, din baladă, cum a fost? A fost ziua lui de naştere! De-aia vă şi spuneam că există risc în fiecare zi. Eu, cum mă vedeţi, maistru şi şef de şantier, am avut o echipă fără nici un Ilie, Vasile, Costel, Marian, Gheorghe sau ce mai ştii matale. Ziceam că mă scot cu paza contra incendiilor, dar am zis greşit: zidarii din echipă se numeau Procopie, Pangratie, Apolonie, Vianor, Iraclie şi Iust, plus Chiril şi Nicodim la cofraje: o săptămână, echipa nu s-a mai trezit din beţie! De unde să ştiu că au fost onomasticile lor, la rând? M-am şi jurat să iau în echipă, de-acum încolo, doar musulmani!

– Dar dacă faceţi o ignifugare bună la casă, turnaţi betonul cum trebuie, izolaţi ca după manual, tot mai ia foc casa?

– Domnul meu, crede-mă, sunt meşter bătrân, şef de echipă! Când ai văzut mata vreodată să ia foc duşul de la baie, să-l pârlească pe omul din cadă, care a intrat cu ţigara aprinsă? Eu, ultima dată, recent, după Sfinţii Petru şi Pavel. Că i-am şi întrebat pe cei patru Petrică din echipă: "Mă, aţi pus cum trebuie, ţeava de apă la robinete şi duş, iar centrala la ţeava de gaz, nu?"…