Neamţule, eşti şi tu de la Stambul?

Nici nu ştii ce să crezi. Preşedintele îşi dă de gol adevărata faţă sau se află într-o derivă etică şi politică fără scăpare? Nimeni nu i-a întins capcana. Putea să tacă într-o chestiune care nu-l privea defel: executarea de către ANAF, după o tergiversare mai mare de un an, a unei sentinţe definitive a justiţiei privind confiscarea unor bunuri ce au aparţinut lui Dan Voiculescu. Printre ele, sediul unde funcţionează Antena 3. Iohannis a dorit să vorbească, spunând ceea ce ne-am fi aşteptat de la Victor Ponta sau alt lider penal: „libertatea de exprimare în media nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative”. Serios? Tovarăşul Ion Iliescu trebuie să fie gelos că nu i-a trecut prin cap o asemenea distorsionare cu rea voinţă a  realităţii. Antena 3 nu este în pericol de închidere, nimeni nu i-a anulat licenţa, trebuie doar să-şi caute alt sediu, fiindcă patronul a fost dovedit de justiţie drept un prădător incurabil al statului român. O fi asta o „suprimare a libertăţii de expresie”?

Cu de la sine putere, Iohannis recunoaşte că, împotriva acţiunii „heirupiste” a ANAF, a încins telefoanele „factorilor de decizie” pentru a găsi „soluţii convenabile” în chestiunea sediului Antenei 3. Asta nu o fi tot o formă de obstrucţionare a justiţiei? În ce calitate, ce putere constituţională îi dă preşedintelui posibilitatea să fenteze printr-un angrenaj instituţional şi juridic o hotărâre judecătorească? Un biet consilier juridic de pe la Cotroceni i-ar fi putut explica mizele acestei implicări: statul sau Antena 3? Avem de-a face cu o execuţie judecătorească ce are puterea unei Constituţii.

Astfel, în faţa Antenei 3 au cedat, pe rând, într-o singură zi, Parlamentul, Guvernul şi preşedinţia. Parlamentul a preluat ad-litteram propaganda toxică, a exploatat-o politic, cerând explicaţii Guvernului într-un caz simplu de recuperare a prejudiciului; premierul Dacian Cioloş a intrat în rolul de schizofrenic tehnocrat, fiindcă a condamnat acţiunea fiscului din propria subordine, fără să explice de ce; şi ultimul, preşedintele a ales nu doar neinspirat, ci evident cu gândul doar la pielea propriei persoane, prea gingaşă să reziste atacurilor Antenelor. În schimb, cu plăcere se pare, a ales balele. „De la Cotroceni vine ploaia", în expresia Danei Grecu. Prin urmare, Iohannis, ultima redută în faţa Antenei 3, nu s-a sacrificat. Comod, ca de obicei, a ales să sacrifice încrederea într-un stat de drept.

Aceasta indică o capacitate de tranzacţionare şocantă, o trădare a valorilor şi principiilor care au stat în spatele voturilor primite în 16 noiembrie 2014. Şi absolut nimic din ceea ce ţine de rectitudine, de haloul identitar pozitiv al sasului în imaginarul social şi politic românesc. „Neamţul” Iohannis o dă foarte uşor pe turcă şi rusă când vine de legi şi ne declasează pe toţi în lumea estului, acolo unde principiile de funcţionare instituţională se tranzacţionează în funcţie de cum se poate câştiga de pe urma lor.

Semnele unei înţelegeri politice de amploare cu Antena 3 au fost sesizate mai demult, de la excursia consilierului prezidenţial Dan Mihalache alături de Mihai Gâdea în SUA. Este clar că Iohannis vrea să preia statutul de protector al unui post detestat tocmai de cei care l-au ales. Să facă ce-o vrea. Dar ar trebui să i se spună: e o fundătură. Nu ţine aranjamentul pentru un al doilea mandat. În halul ăsta, nu te comporţi conform aşteptărilor sutelor de mii de români care au stat la cozile ambasadelor în timp ce, apropo, la Antena 3 se demonstra că totul se desfăşoară „nemţeşte”. Să-ţi propui să câştigi ajutat de cel mai toxic canal media este ca şi cum ai câştiga împotriva României. Fireşte, nimeni nu te împiedică să-ţi închei cariera în uralele lui Mircea Badea, ale lui Mihai Gâdea sau ale Danei Grecu. Nu acolo se află publicul care „mişcă” România, acolo eşuează doar cei care au creierele superspălate ori conştiinţele pătate. La Iohannis ce-o fi?