Negii nedoriţi

Există, de exemplu, aprofundate studii de interpretare a semnificaţiei aluniţelor de pe faţă (cu localizări: pe frunte, în jurul ochilor, pe nas, pe urechi etc.; /timpul.md/), considerate chiar „o marcă a frumuseţii şi farmecului personal” (/healthy.kudika.ro/). Or, negii şi aluniţele au destule înrudiri şi nu este consult să te confrunţi cu toţi şi cu toate. De aceea, nu strică să te pui în gardă: e mai bine să precizezi că, prin produsul recomandat, poţi scăpa de „negii nedoriţi”, cum sună reclama (nu am găsit, ca la alunele, localizarea celor eventual doriţi). În cele ce urmează, analogic, ne ocupăm de concrescenţe naturale de pe tegumentul vorbirii, pe care, ca de obicei, nu ne propunem să le înfierăm, pur şi simplu; apelăm la o lupă a simţului lingvistic, pentru a se observa nedoritul, chiar dacă este vorba de simple pete trecătoare.

* Vechime. Enunţul „Iubirea trece prin stomac” a fost prezentat drept „un vechi proverb românesc” (A 1, 15.02). Chiar dacă în unele dicţionare este comparat şi cu un slavonism, stomac rămâne, totuşi, un neologism, cu etimologie multiplă, ca împrumut din neogreacă şi din franceză; cel puţin aşa dovedesc atestările din texte.

* Ucigaşul. O tânără a murit într-un accident de circulaţie; la volanul maşinii se afla fratele ei. Titlul ştirii: „Şi-a ucis sora pe drumul de la nuntă” (/observator.tv/, 15.02); sau: „Şi-a ucis sora în drum spre casă” (A 1, 16.02). La transmiterea ştirii despre crimă, „asasinul” se afla la terapie intensivă, alături de părinţii celor doi, la un spital din Râmnicu Sărat; aşadar se putea şi mai şi. Încât îţi aminteşti unul din paradoxurile atribuite semanticii care fac obiectul distracţiei lui Freud în eseul despre „Witz” (al cărui titlu devine transparent în traducerea din franceză, Le mot d’esprit et ses rapports avec l’inconscient): „- Ce este un canibal care şi-a mâncat ambii pǎrinţi? – Un orfan!”. Dar, vorba managerului din presă: „Titlul vinde ziarul!”. Iar, mai nou, înseamnă mai mult decât „Rămâneţi cu noi! Revenim cu amănunte!”.

* Fel de fel de fiinţe. Construcţiile nu se mai demolează (sau dărâmă), ci se… desfiinţează (termen folosit obsesiv de o juristă, într-o emisiune de la TVR 2, 17.02). Sigur, cu buldozerul. Limbajul juridico-administrativ actual se… delimitează astfel de moştenirea discursului public ceauşist, asociat, după cum se ştie, cu demolările. Iată o formulare de îndată de după epoca acestora, din „LEGEA nr. 50/1991”, articolul 1: „Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare”. Acelaşi tratament îl pot suferi şi părţi din imobile, după cum putem afla, de exemplu, din hotărâri judecătoreşti recente care invocă respectiva lege: „se impune obligarea pârâtei la desfiinţarea lucrărilor de construcţie nelegal executate la imobilul din… şi aducerea imobilului la starea iniţială” (/euroavocatura.ro/).

* Şi BRIDZI! Alături de nume cunoscute, ale unor persoane în conflict cu justiţia pentru matrapazlâcuri dovedite, aflăm şi noutăţi: „Monica Iaco Bridzi, arestată” (pe „burtieră”, la A 3, 17.02). Aha, deci încă una! Satisfacţia durează până când cel cu scrisul în direct se trezeşte (sau i se atrage atenţia) şi revine: „Monica Iacob Ridzi”. Pe asta o ştiam!

* Pe urma celor publicate. Satul Bucureşti: după o proiecţie teritorială spre judeţ („descinderi în Bucureşti şi în alte patru judeţe”), capitala se reprofilează spre rural: la şedinţele de casting pentru „Aferim” s-au prezentat „foarte mulţi tineri din Bucureşti şi din alte sate şi oraşe din jur” (Realtv, 8.02). Ce mai este bun: „XY se află de câteva ore bune în arestul capitalei” (diverse canale tv). Numeralul: după explozia dintr-un bloc, „au fost evacuate douăzeci şi unu de persoane” (Romtv, 22.01); la un post de televiziune generalist, în contrast cu o emisiune a lui V. M., „Vorbiţi/ scrieţi româneşte”, care face analiza, pertinentă, a mai multor greşeli de vorbire (după DOOM), la „Preuniversitaria” sunt prezenţi diverşi invitaţi. Printre care şi o profesoară de limba română, care, în registru familiar, îşi laudă un elev: „Adrian, de la clasa mea a doişpea” (TVH, la sfârşitul lui ianuarie). Informal, mă rog, dar şi incorect? Deci, fără pretenţii faţă de un primar de sector din Bucureşti: într-un interviu privitor la colaborarea cu omologindin Hamburg-Eimsbüttel, respectivul a declarat, sus şi tare, că a plantat "doisprezece mii de copaci" (/antena3.ro/; 18.02).

* Pomi-cultură. În faţa unor pomişori numai crenguţe golaşe, de lângă un bloc, o tânără îşi cere scuze pentru îndrăzneală, dar vrea să ştie dacă ceea ce vede este „un copac de zarzavaturi”. Ne lămurim că studenta, de la o secţie a facultăţii de geografie, viitor meteorolog, probabil (uluitor de) orăşeancă, avea ca temă să fotografieze un zarzăr, în diferite faze, de la înmugurire, la flori şi fructe! 

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi