Negoţul digital

A prins şi la noi rădăcini moda comerţului electronic. Mai mare decât cel mai mare magazin din lume, spaţiul nesfârşit al www-ului este, în zilele noastre, bazarul complet. Vrei roci selenare şi praf marţian? Nici o problemă. Porneşti calculatorul, deschizi ferestruica internetului, scotoceşti răbdător motoarele de căutare până dai cu click-ul peste oferta convenabilă, introduci frumuşel datele de identificare ale unui card bancar populat cu bănişori electronici, dai next şi, gata!, eşti fericitul posesor al unui produs cosmic cu garanţie nelimitată.

Date fiind simplitatea şi posibilităţile comerţului digital precum şi mărimea grădinii lui Dumnezeu convenţional numită „internet” e de aşteptat să dai şi peste buruieni şi peste uscături. Nici o înşelăciune nu e astăzi mai uşor de pus la cale decât scamatoriile puse în act prin intermediul world wide web-ului; în uriaşul bazar virtual există chiar şi pagini care-i şcolesc pe internauţi cum să-i escrocheze pe escroci. Dar aceasta e o altă poveste, aşa că ia mai bine să ne vedem de trebuşoarele noastre. După cum Ion Iliescu este cel mai cinstit şi mai sărac dintre politicienii postdecembrişti, tot astfel e şi negoţul electronic românesc. Vorba proverbului: la omul sărac, nici boii nu trag.

Adânc sădite în fiinţa naţională, microbul neîncrederii şi virusul suspiciunii sunt mai puternice decât orice Bitdefender când vine vorba de comerţ virtual made in Romania. În chip ciudat, aceşti agenţi patogeni au favorizat înflorirea negoţului virtual autohton, cu bizareriile lui cu tot.

Cine a băgat de seamă că multe din produsele vândute în magazine, supermarketuri şi malluri au preţuri prea mari sau cu mult mai mari decât cele oferite spre vânzare în mediul virtual se va fi încumetat deja să încerce marea cu degetul. Să încerce, adică, să achiziţioneze produsul dorit, dar nu din magazinele tradiţionale, în care până şi reducerile sunt, adesea, la suprapreţ, ci din magazinele online. Cu prilejul navigării, temerarul internaut va fi observat niscaiva anomalii. Prezentăm, în cele ce urmează, câteva dintre ele.

Mulţi comercianţi care şi-au fixat afacerile pe net au mania interogării inchizitoriale a clienţilor. Ca să cumperi un cui, trebuie să te loghezi, frăţioare, nu glumă! Cu alte cuvinte, eşti pus să-ţi faci cont, ceea ce pare întrucâtva normal, apoi trebuie să descrii cu lux de amănunte cum te cheamă, cine eşti, de unde vii şi încotro te duci, care-s datele tale personale, ce profesie ai şi care îţi sunt dorinţele ştiute şi neştiute, ceea ce nu mai e deloc normal! Aidoma marelui inchizitor sau bunului securist, furnizorul trebuie să ştie tot despre client pentru ca, mai târziu, sub un pretext sau altul, să-l „fidelizeze” mai rău decât la bombardarea Dresdei: „Ia uite ce piroane avem!”, „Da’ un cherpedin nu cumperi?”, „Nu vrei şi nişte scoabe?”, „Un ciocan, poate?”, „Ce-ai zice de nişte cuişoare?”, „Scorţişoară nu doriţi?” Mrrr…

Strâns legată de excesul de zel în înregistrarea cumpărătorilor care, oricum, oferă date personale foarte sensibile, precum numărul de card, numărul de telefon şi adresa de livrare e şi problema traficului cu datele personale ale clienţilor. Dacă te-a mâncat în… card să cumperi ceva prin mijlocirea internetului, s-a terminat cu liniştea ta. Căsuţa de mail viermuieşte de oferte senzaţionale, reduceri nemaiîntâlnite şi achiziţii uluitoare, mesageria telefonului e încolţită sistematic cu notiţe despre sarabanda preţurilor mici şi foarte mici, iar poşta începe a da pe dinafară de fluturaşi, pliculeţe şi scrisori care mai de care mai îmbietoare. O puzderie de firme despre care nu ai auzit nimic niciodată îşi bagă adânc nasul în viaţa ta. S-a dus anonimatul cel binefăcător. Brusc, devii o persoană foarte importantă, cu nevoi binecunoscute, din ce în ce mai diverse şi mai sexy. Nici cu agheazma cea mare nu mai ai scăpare din ghearele lui „stimate client”, „iubite cumpărătorule” şi „te simţi singur?”

Vă rog să nu vă imaginaţi că negoţul electronic se mărgineşte doar la sufocarea „beneficiarului” cu tot felul de invitaţii, anunţuri şi înştiinţări dintre cele mai inutile şi mai fanteziste. Aceasta e doar cireaşa din tort. Dacă ai comandat un produs oarecare din oferta pusă la dispoziţie de negustorul electronic ai toate şansele să devii victima unuia din următoarele scenarii:

A) Deşi pe pagina de prezentare a produsului scrie negru pe alb că bunul respectiv e disponibil, în scurt timp eşti informat că, ghinion!, produsul nu se află pe stoc. E logic, nu? Şi se vinde un produs disponibil, dar neaflat pe stoc. Ce faci, iubite cumpărătorule? Aştepţi, de la Sf. Aşteaptă până mai apoi, când s-o reface stocul? Renunţi la comandă şi rămânem prieteni, stimate client înşelat în aşteptări? Sau, mai bine, dragă domnule X, îţi oferim un alt produs din aceeaşi gamă la un preţ evident mai mare?