Caută 
1 MIN
Când oamenii sunt dresaţi să înghită pe nemestecate fanteziile unor actori politici, enormităţile împrumută aerul familiar al propunerilor rezonabile. În definitiv, de ce e atât de complicat să credem că, în privinţa marilor proiecte edilitare, imposibilul e foarte posibil?
Ştire: Un candidat la funcţia de primar al oraşului Galaţi a iscat o furtună în apele teritoriale ale lui Mark Zuckerberg (fb, pour les connaisseurs) după ce un jurnalist a constatat că politicianul şi-a însuşit, prin metoda copy-paste, pasaje din programul electoral al unui candidat la funcţia de primar al oraşului Bucureşti. Somat să declare din ce surse s-a inspirat, politicianul gălăţean a întors-o ca la Ploieşti, aruncând pisica moartă în ograda slăbiciunilor comunicative ale mediului online: „În permanenţă am upgradat acest draft de program cu sugestiile primite. Printre acestea au fost şi acelea din programul lui X, pe care le-am postat fără să ştim că sunt din programul acestuia. (…) Oricum, din cele 26 de pagini ale programului erau doar 10 pasaje. Dar sincer, dacă pentru binele Galaţiului ar fi trebuit să iau ceva din programul New-York-ului, aş fi luat din programul New York-ului”.
Citind declaraţia, deducem că:
a) Exprimarea în limba română nu mai e ce-a fost odinioară. În trecut, se zicea că cineva se duce la o şedinţă, cu o anumită ordine de zi, în cadrul căreia se fac informări sau înştiinţări şi se poate lua cuvântul. Astăzi, se spune că cineva participă la un meeting, cu agendă setată, unde se fac briefing-uri ori se ţin speech-uri. De fapt, în conformitate cu noua limbă de lemn, nici nu se mai ţin speech-uri, ci se deschid topic-uri, se uploadează draft-uri şi se postează opinii. E nais, e simpa, e molipsitor. În netspeak, dialogul, dacă există un dialog, începe cu „Bună dimi!” şi se încheie cu „Poop!” (rom. pup) sau cu „Muah!”.
b) Scandalosul plagiat pomenit în declaraţie e, de bună seamă, o invenţie a presei. Câteva biete pasaje au nimerit, de-aiurea, în draftul de sugestii primite de la cetăţeni, fără să se ştie de ce au ajuns tocmai acolo. Din greşeală, sugestiile au fost postate pe facebook, fără să se ştie prea bine de către cine. E, fără dubiu, o campanie de mânjire!
c) În mod evident, Galaţiul nu e o metropolă nord-americană, dar, pentru binele oraşului, se poate lua din programul New York-ului doar crème de la crème, the very best, ceea ce-i mai bun şi mai bun. Au şi americanii ăştia ciudăţeniilor lor, nu-i putem copia total, la marele fix!
Exemplul de mai sus ne permite să constatăm că s-a produs o schimbare în limbajul de campanie al actorilor politici. Politicienii de şcoală veche, versaţi în lipsa de supleţe a limbii de lemn, se foloseau de cuvinte ca de nişte utilaje grele manevrate pe spaţii mici. În consecinţă, discursul era supraîncărcat de clişee, era masiv, greoi, lent şi anost. Această specie de discurs, rece şi gol ca un cavou, s-a potrivit de minune cu tot soiul de proiecte edilitare faraonice, mai toate caracterizate de o măreţie soră cu imposibilitatea de a le pune în practică. E greu să transformi vorbele mari şi goale în fapte!
Nu-i vorbă, reţeta promisiunilor grandioase clădite pe triumful nimicului funcţionează şi acum fără greş, dar ceea ce merită evidenţiat e faptul că schimbarea de ştafetă în masa electorală, dinspre fostul proletariat din fabrici şi uzine înspre generaţia facebook, a atras şi o schimbare de cod comunicativ. Politicianul prezentului trebuie să ştie să comunice în netspeak.
Netspeak e jargonul utilizatorilor de internet. E un limbaj colocvial şi trunchiat, de coloratură tehnică, la care internauţii recurg pentru a semnala că sunt activi, că sunt online. Fixat, la început, ca limbaj profesional, acest cod comunicativ a fost adoptat ca emblemă socio-culturală. În lucrări precum Language and the Internet sau Txtng. The Gr8 Db8, lingvistul britanic David Crystal arată că netspeak este unul din codurile care oglindesc atributele mediului virtual: caracter digital, caracter global şi caracter interactiv.
Pe terenul ştiinţelor limbajului, adaptarea discursului politic la specificul tehnologiilor de tip social media şi infuzia de netspeak în comunicarea politică nu constituie noutăţi de ultimă oră, dar acest aspect nu ne preocupă în articolul de faţă.
Originală ne pare fuziunea autohtonă între veşmântul lingvistic relativ nou, de import, şi mentalitatea roasă, dar curat românească. E ca şi cum, în Războiul stelelor, în toiul unei lupte cu lasere, s-ar ivi, din senin, un geto-dac voinic, bărbos şi falnic, preocupat să le dea celorlalţi tarabostes sms-uri despre scorul bătăliei dintre trupele imperiale şi cavalerii Jedi. Vi se pare că ar fi ceva în neregulă cu un astfel de tablou? Aşa-i că trupele imperiale nu se potrivesc în peisaj?
Când oamenii sunt dresaţi să înghită pe nemestecate fanteziile unor actori politici, enormităţile împrumută aerul familiar al propunerilor rezonabile. În definitiv, de ce e atât de complicat să credem că, în privinţa marilor proiecte edilitare, imposibilul e foarte posibil? Oricând se poate organiza rapid o licitaţie pentru un studiu de fezabilitate!
Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” Iaşi
