Caută 
5 MIN
Strategia oficialităţilor locale în legătură cu bugetul alocat activităţii sportive trebuie să se schimbe radical
Nu cred că Iaşul a avut sau va mai avea un primar care să iubească sportul precum Gheorghe Nichita, însă din păcate, Nichita pare a nu şti să iubească!
Dependent, ca în aproape toate localităţile din România, aproape exclusiv de bani publici, în condiţiile în care până şi vârfurile fotbalistice, de la Copos, Mititelu şi Porumboiu la Iancu, Bucşaru ori Penescu au închis “prăvăliile”, sportul ieşean trăieşte de ani buni la limita de avarie. Fotbalul se zbate în (sub)mediocritate, la sporturile de echipă “clasice” doar o echipă (care nu are legătură cu Primăria!) activează în primul eşalon, Penicilina, deşi nivelul voleiului, handbalului, baschetului şi rugbiului e din ce în ce mai scăzut, cea mai bună sportivă a judeţului, Irina Dorneanu, mai are doar legături teoretice cu Iaşul, din urmă nu pare a se ridica nimic notabil. La capitolul infrastructură lucrurile sunt în ton cu performanţa sportivă. Sala Polivalentă este depăşită total, Stadionul “Emil Alexandrescu” – îmbătrânit, bazinul olimpic rămâne o Fata Morgana.
Trei sunt explicaţiile principale ale contradicţiei majore dintre afinitatea primarului faţă de sport şi peisajul sumbru amintit.
Nivelul finanţării
În ciuda imaginii create, că Nichita cheltuieşte o mulţime de bani cu sportul, lucrurile sunt departe de adevăr. Anul trecut, CL Iaşi a alocat Fundaţiei Sportului Ieşean, adică organismului care finanţează toate structurile sportive locale şi sportul de masă, 6 milioane de lei, undeva la 0,7% din bugetul local. Chiar suplimentat cu sumele venite de la SC Fotbal SA (aproximativ 0,6 milioane de lei anual) şi CJ Iaşi (care a alocat Fundaţiei 0,5 milioane lei, nici 0,1% din bugetul judeţului!), bugetul asigurat sportului de oficialităţile locale e departe, de exemplu, decât suma oferită în alte părţi unei singure echipe! CL Târgu Mureş a anunţat că virează 8 milioane de lei către ASA Tîrgu Mureş în 2014, aceeaşi sumă a fost stabilită de CL Bucureşti pentru echipa de handbal feminin CSM, iar CL Timişoara a hotărât să dea 9,5 milioanei lei către ACS Politehnica!
Comparaţiile care reliefează distanţa uriaşă faţă de alte oraşe sunt reliefate din plin şi dacă facem e paralele globale. Cu 7,1 milioane cumulate de la CL, CJ şi Fotbal SA, Iaşul e surclasat nu numai de celelalte municipii importante ale ţării (Bucureşti – 35,6 milioane lei, Timişoara – 28,3 milioane lei, Cluj – 17,2 milioane lei), ci şi de alte localităţi, care au alocat sportului sume mult, mult mai mari decât urbea care în 2012 a fost oraş european al sportului: CL Tîrgu Mureş – 15,9 milioane lei, CL Bacău – 14, 4 milioane lei, CL Baia Mare – 12, 5 milioane lei, CL Braşov – 12,1 milioane lei, CL Ploieşti – 11,8 milioane lei, în timp ce la Constanţa, greul a fost dus de CJ, cu 11,3 milioane lei. Menţionăm că toate sumele legate de alte oraşe sau judeţe au fost publicate de Pro Sport.
Paranteză. În vremea când Constantin Simirad era primar al Iaşului, un sondaj reliefa că peste 80% dintre ieşenii intervievaţi erau de acord cu alocarea sportului a unei sume între 1 şi 3 % din bugetele locale. La minimum, în cifre actuale, ar rezulta circa 8,3 milioane lei de la CL şi 7,1 milioane lei de la CJ, sume care, cu siguranţă, ar putea da o altă forţă sportului local.
Cum se împart banii
Dacă nivelul finanţării este principala problemă, criteriile de alocare a banilor către structurile sportive sunt un alt aspect aflat în suferinţă. Politica adoptată de primar, de a da câte puţin la toată lumea, e şi neproductivă performanţei şi nu mulţumeşte pe nimeni. CSMS are un buget mult mai mic decât al altor echipe de fotbal din Liga I mângăiate de Primării, celelalte sporturi spun că nu au bani din cauza fotbalului, vârfurile de la “individuale” pleacă la alte grupări pentru că bursele olimpice nu au un statut clar. Şi aici există soluţii simple: stimularea rămânerii la Iaşi a sportivilor care aduc cu adevărat faimă oraşului, asigurarea unui buget pentru menţinerea echipei de fotbal în primul eşalon, stabilirea, împreună cu grupările sportive locale care sunt finanţate şi de la bugetul central, CS Politehnica şi CSM, a unei singure echipe, pentru început, din categoria “sporturi de sală”, care să devină o forţă în ţară şi să prindă chiar o cupă europeană sunt aspecte dorite de mai toţi fanii sportului ieşean.
Managementul
Firesc, în cazul aducerii finanţării la un nivel optim şi stabilirii unor criterii clare de finanţare, realizarea obiectivelor depinde şi de management, al treilea capitol important la care Iaşul are mari lipsuri.
În ceea ce priveşte infrastructura, vorbim de un problemă separată, pentru că lucrurile nu depind numai de forţele proprii. Un stadion de genul celui din Ploieşti, care a costat 17 milioane de euro, ca să nu mai vorbim de National Arena, Cluj Arena sau cel care se va construi la Craiova, o Sală Polivalentă cum au apărut la Piatra Neamţ ori Craiova au nevoie de cofinanţare. Cum Clujul a primit 14 milioane de euro de la Guvern pentru un stadion de 35 de milioane, Craiova va primi tot de la Guvern 50 de milioane de euro pentru o arenă de 55 de milioane soluţiile de la acest capitol ţin mai mult de influenţele politice. Asta şi pentru că şansele de obţinere a 54 de milioane de euro din fonduri europene pentru complexul pus pe hârtie în Moara de Vânt sunt, la ora actuală, reduse.
Acum, se discută despre bugetul pentru 2015. Soluţii pentru schimbarea la faţă a sportului ieşean există. Le aplică cineva?
