Nişte apropouri

Apropo de corupţi

Cu vreo două săptămâni în urmă, am citit următoarele pe burtiera unui post tv de ştiri (chiar nu mai ştiu care): „Băsescu cere sacrificarea corupţilor“ – nici mai mult, nici mai puţin!
Nu ştiu de ce, dar instantaneu mi-au trecut următoarele prin cap: „Cum? A înnebunit Băsescu? Cum să ne sacrificăm noi corupţii?! Păi, corupţii ţării sunt mândria naţiei, au fost votaţi cu ambele mâini de popor la ultimele alegeri! Păi, corupţii ţării şi-au sacrificat ei onoarea şi foamea acceptând să ia mită sau comision (după caz) la orice privatizare; au acceptat să ia asupra lor terenuri de la stat care zăceau în paragină pe la marginea marilor oraşe ori chiar înlăuntrul acestora; au acceptat să se sacrifice luând asupra lor fabrici şi uzine puse pe butuci de alţii (sau de ei) – pe scurt: au făcut sacrificii enorme pentru a pune bazele capitalismului românesc original (CRO) exact pe măsura democraţiei originale proclamată şi patentată de nemuritorul Iliescu! Deci: cum să fie sacrificaţi taman cei care s-au sacrificat şi-au făcut sacrificii? Nu mai bine-i sacrificăm de dragul Europei pe aceia care oricum au fost sacrificaţi deja de dragul CRO? Şi apoi, vorba aceea, pentru ce şi de ce? De dragul intrării în Şenghen? Ce ne trebuie nouă, dom’le, o îmbrăţişare şi mai strânsă a coanei Europa, să ne ceară madam Merkel şi mai abitir respectarea legii, a statului de drepţi în faţa legii şi alte bazaconii total contrare liberalismului bahluvian şi social-democraţiei dâmboviţene şi pe deasupra contraproductive pentru firava noastră pătură de capitalişti compusă din păturici recenţi şi indecenţi?“

Apropo de Schengen

Multă monedă s-a bătut pe faptul că România a îndeplinit şi îndeplineşte toate condiţiile tehnice pentru aderarea la spaţiul Schengen, guvernanţii noştri făcând adesea pe victimele unei Uniuni Europene care s-a trezit acum să ne ceară doar nouă şi bulgarilor ceea ce n-a cerut altora care au aderat la Schengen, anume progrese ireversibile în justiţie şi vizibile în combaterea corupţiei. I-am văzut la un moment dat şi pe Renate Weber şi pe Cristian Pârvulescu invitaţi la Antena 3, iar tenorul indignării lor se hrănea tot din chestia cu „toate cerinţele tehnice“, ca să nu mai spunem că România ar avea „tehnologie de ultimă oră“, deci „mai bună decât ce au multe state din spaţiul Schengen“ (Weber)
Numai că lucrurile sunt la mintea cocoşului: poţi să ai şi ultimul răcnet în materie de tehnologie – câtă vreme cei care apasă pe butoane sunt corupţi, securitatea frontierei estice a UE are de ce să dea frisoane ţărilor membre în Schengen! Şi apoi, cum dracu’ se ascunde şi în „detalii“ precum puciul parlamentar din vara trecută, ăi din Schengen suflă de-acum şi în iaurt!

Apropo de dracu’

Tot pe burtieră am văzut ziceri de-ale Prostănacului’ – pe Realitatea.
De exemplu: „Băsescu continuă să-şi bage coada în bunul mers al ţării“.
Faină fraza, nu? Şi plină de miez, ca să zic aşa. Ce află deleboboru (ăl de nu-l pot cântări ăi de la Kantar Media)(cel puţin nu pentru Realitatea) dintrînsa:
1. că Băsescu are coadă şi dacă are e drac, nu? Şi dacă-i drac, normal că el continuă să-şi bage coada în mersul ţării. Mersul ţării, am zis? În „bunul mers al ţării“, doamnelor şi domnilor, de unde deducem
2. că ţara merge bine – în ciuda a ceea ce vedem, auzim, trăim zi de zi. Dar ştiţi şi dumneavoastră cum e: viaţa-i tare-nşelătoare şi nu trebuie să ne luăm după experienţe trăite chiar zilele trecute de pildă de angajaţii U.A.I.C. rămaşi fără o parte din bani: pare-se că ăi cu salarii mai mici fără mai mult , iar ăi cu salarii mai mari fără mai puţin. Rămâne să mai stabilim cărui curent ideologico-politico-economic aparţin astfel de măsuri prin care se ia mai mult de la cei cu venit mai mic (procentual) şi mai puţin de la cei cu venit mai mare.
Să revenim la preşedintele cu cel mai scurt mandat din istoria lumii (s-a culcat preşedinte şi s-a trezit perdant) care a afirmat şi asta: că dacă ar fi ajuns el preşedinte în 2009, imaginea României ar fi fost mai bună! Cred şi eu: Vântu n-ar fi ajuns la puşcărie, Năstase n-ar fi ajuns la puşcărie şi mai ales: Voiculescu, Crin şi Ponta n-ar fi trebuit s-o pună de-un puci. Fără puci, imaginea ar fi fost brici!

Apropo de brici

Ţinând cont de Ursul de Aur primit la Berlinală şi de cronicile ultrafavorabile, deducem că filmul Poziţia copilului în regia lui Netzer (o fi rudă cu marele fotbalist Günter Netzer?) trebuie că chiar este brici! Sau beton, ca să folosesc un superlativ mai recent. Ce nu înţeleg eu şi mă şi vă-ntreb: ce-o fi fost în capul oamenilor care au dat drumul filmului în România fix pe 8 martie, de ziua internaţională a femeii, a mamelor etc. etc.?! Păi, să punem în ecuaţie doar ce spune Andrei Gorzo în Dilema veche despre film şi protagonista interpretată de Luminiţa Gheorghiu: „Cel de-al treilea film al lui Peter Călin Netzer, Poziţia copilului, e un studiu despre simbioza malignă dintre o mamă asfixiantă (Luminiţa Gheorghiu) şi un fiu ultracocolit (Bogdan Dumitrache)…“
No further comment.

Apropo de beton

Încă din vara trecută, pe când am văzut cum Bahluiul era garnisit cu primele plăci de beton, m-am întrebat şi eu într-o doară care va fi farmecul Bahluiului regularizat cu atâta beton? Ce i-o fi mânat şi atras pe autorii şi susţinătorii proiectului? Farmecul discret al betonului? Sau farmecul beton al cimentului? Ori farmecul beton al canalului Bahlui?
Cică se vrea realizarea unei zone verzi de agrement, cu promenadă şi pontoane – chiar nu se putea fără betoane en gros? Suntem în mileniul III, secolul 21, dragi edili! Chiar n-aţi găsit (dar aţi căutat, oare?) soluţii mai naturale, mai verzi, ecologiste şi ecologice?!
Până una alta, ceea ce văd este transformarea unui râu într-un canal. Păcat.