O marionetă tânără şi de succes

Stăm încă două săptămâni pe tuşă (timp în care paritatea leu-dolar şi leu-euro o să urce până la cer), după care mai dăm o dată cu banul. Am folosit pluralul: din inerţie şi naivitate. Cu banul vor da tot cei care au tras de sfori şi data trecută; şi ca şi în dăţile anterioare acestei trecute dăţi…

Cum stau lucrurile (mă servesc de ce spune Hotnews, Unimedia, Publika, Realitatea şi Timpul)? Premierul desemnat are 38 de ani. A fost un timp CEO la Moldcell, apoi, până aproape de finele anului trecut, a condus Azercell, companii înfiinţate de TeliaSonera. Cineva spune că a început ca „simplu şofer”, după care a devenit agent de vânzări, paşii următori părând cumva, la retrospectivă, predestinaţi: director de vânzări, director al unei companii de milioane. Avea, dacă am prins bine (amănuntul e pe Unimedia), 31 de ani pe atunci, o vârstă la care foarte mulţi, o masă uriaşă, de fapt, mai digitează. Mă rog, putem băga în ecuaţie termeni mai geopolitici nu ştiu cum: un basarabean în topul unei multinaţionale! Dar asta nu ţine prea mult timp ruptă gura târgului: vin amănunte (deja vin!) să redimensioneze involuntarul puseu patriotic. Şi totodată – pentru unul de aici, care ştie despre carieră şi ascensiuni sociale ceva mai mult (şi, în orice caz, altceva) decât occidentalul pervertit de practica meritocraţiei – să aşeze miracolul pe şine mai uzuale. Se speculează, totuşi, în jurul faptelor şi, de exemplu, un audit la Azercell, pe la finele anului trecut, soldat cu punerea pe liber a mai multor manageri de-acolo, inclusiv, dacă înţeleg bine, a lui Gaburici însuşi, recolorează brusc – şi deloc eroic – perspectivele.

Dacă e sibilinic, poftim, cât se poate de tranzitiv: pagubele constatate de audit au fost acoperite – într-o măsură, spun unii, considerabilă – de viceministrul azer al Transportului, Musa Pahanov. Care viceministru e cuscrul lui Oleg Voronin (da, da, fiul generalului, cel care ne-a uimit în campanie cu, cică, secreta sa propensiune europeană). Asta ce va să însemne? Păi, ce să însemne decât că desemnatul va fi purtat pe degete de PCRM, cum fac dresorii la circ, promisa integrare devenind ca atare, în mod oficial, o utopie pentru penibili. În orice caz, ipoteza că la azeri Gaburici a fost omul de legătură al fiului lui Voronin, ipoteză susţinută, cel mai probabil, de fapte (că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti), ipoteza aceasta aruncă peste întreaga maşinărie o umbră destul de lugubră. Şi încă n-am subliniat mai temeinic că cel în cauză e candidatura lui Filat, a Filatului visător la o Moldovă fără Voronin şi – o să repet asta până la saţietate – fără comunişti. Sper să ne strângă Dumnezeu de pe suprafaţă înainte să devină o certitudine raportul de colaborare reciproc (cum altfel?!) avantajoasă între capul PLDM şi căpăţâna PCRM, că sigur murim în crunte chinuri de ilaritate. Noi, sancta simplicitas, i-am privit ca pe nişte întruchipări opozitive ale Binelui şi Răului, pe când ei, bine mersi, nu erau decât ipostazieri ale celui din urmă: tot o apă şi-un pământ, în sensul cât se poate de evident al afinităţilor financiare şi deloc doctrinare…

În plus, cum scrie cineva citat de Timpul (textul e aici: http://x-pert.md/blog/item/view/19763), premierul desemnat are CV-ul pătat de grele ambiguităţi: „Chiril, sunt lucruri şi situaţii care planează asupra ta de câţiva ani: modalitatea privind obţinerea diplomei de studii, contractele cu firmele-căpuşă la Moldcell, situaţiile de la Azercell, legăturile cu Voronin şi alţi politicieni, evenimentele din aprilie 2009. Înainte de a ajunge Prim-Ministru trebuie să răspunzi acestor lucruri! A porni la drum cu atribute precum «devalizare», «corupţie», «legături urât mirositoare» nu se conjugă cu verbul a fi credibil şi cu funcţia de Prim-Ministru. Şi nu uita că mai ai încă la îndemână opţiunea decentă să-mi spui şi să ne spui că «nu ne poţi spune». Şi să te retragi. Voi înţelege că ţi-a fost greu, că ai fost un băiat simplu şi sărac”.

Chestii din astea, dacă stai pe undeva repliat, îl privesc, cel mult, pe Dumnezeu (arareori, când e trează, îţi mai pişcă şi propria conştiinţă). Dar când umplu de conţinut o postură de premier, devin implicit o cauză comună, încep să ne vizeze inexorabil pe fiecare, fără excepţie. Nu ne era de-ajuns o marionetă senilă, ne mai trebuia şi una tânără şi – vorba asta, mult îndrăgită de PLDM – de succes?…

Ghenadie Nicu este corespondentul “Ziarului de Iaşi” în Republica Moldova