O noapte furtunoasă. La Guvern

luni, 13 februarie 2017, 02:50
1 MIN
 O noapte furtunoasă. La Guvern

O sală de şedinţe la Guvern. La o masă stau Livius Maximus, Grindeanu-Scîndureanu, Călin Popescu-Măgăriceanu, Hrebe Guzganul Rozaliu, Olguţa, Tudor Gheorghe-Gheorghe, Ţîţîianu, preşedintele Comisiei SRI, alţii din pesedime şi fesenime. Livius Maximus e în picioare, în capul mesei. Măgăriceanu vorbeşte la telefon.

Măgăriceanu: Alo! Institutul Meteorologic? Aici Măgăriceanu. Domle, în noaptea asta nu se anunţă nici o furtună, nici o vijelie ceva? (ascultă în telefon) Cum? Nici măcar un geruleţ să crape pietrele? Nu? O ninsoare căcălău nu se poate? Da voi ce păziţi acolo, mă? Nici o furtună nu puteţi să asiguraţi? Pentru ce vă plătim, mă, mama voastră de idioţi! (trânteşte telefonul)

Livius Maximus: Nimic?

Măgăriceanu: Nimic.

Livius Maximus (ridicând ochii spre plafon): Doamne, nu-s prea credincios, da’ dă un viscol mare, un ningălău cum numai Tu ştii să dai, întunericeşte-i! Să nu vină ăia la demonstraţie.

Măgăriceanu: Decât o furtună ne poate salva.

Olguţa: Taie-le rădăcinile, acoperă-le cerul, dezbină-i, fă-i să se ruşineze de ceea ce sunt!

Vicepreşedintele ALDE: O furtună să-i omoare pă toţi. Nazişti, cretini, animale!

Grindeanu-Scîndureanu: (spre Livius Maximus) Eu, Dom Preşedinte, ca şi prim ministru, prefer ca acceleratul de Cimişoara să circule, să mă pot retrage în linişte acasă.

Livius Maximus: Taci, bă, năvlegule, bă!

Tudor Gheorghe-Gheorghe (începe să zdrăngănească din cobză): Dă, Doamne, pă lume/ O ploaie cu spume,/ Să facă pâraie,/ Să curgă şiroaie,/ Apele să crească,/ Pă nebuni oprească.

Livius Maximus: Te dreacu, bă, cu muzica ta. De muzică ne arde nouă acuma? Nu vezi că se duce dreacului şandramaua?

Grindeanu-Scîndureanu (rugător, dând să se ridice): Dom Preşedinte, eu la Cimişoara m-aş…

Livius Maximus: Gura! Marş la locul tău! Tu nu înţelegi că eşti mobilă, bă? Un şifonier, o piesă de decor acolo? Eu te-am pus, eu te scot dacă vreau, bă. (Spre Olguţa) Olguţa, măcar cu autocarele s-a rezolvat?

Olguţa: Executat, Dom Preşedinte. Eu am rezolvat zece. Codrin şi el vreo cinci. Nu putem mai multe, Dom Preşedinte, că şi aşa bate la ochi. Ne bâzâie presa, plus că ăştia cu feisbucu răspândesc totul imediat. Ceva de groază!

Livius Maximus: Ai pregătit alte lozinci? Că astea-s nasoale-s, bre, vai dă curu lor! N-aveţi idei, ce dreacu! Ale ălorlalţi ai văzut ce frumoase-s?

Olguţa: Ce să facem, Dom Preşedinte, ăştia-s oamenii – cu ăştia defilăm. Cu Floricica, cu…

Livius Maximus: (strigă enervat) Puţini, mă, puţini!… În fine, să meargă acolo la Cotroceni şi să urle. Să stea neamţului pă cap, fire-ar mama dreacu! Să arătăm că ţara e scindată din cauza lui şi să nu-l mai pupe Occidentu în fund pă neamţ… Eh, totuşi e bine. Mai ne ţinem. Noroc că avem oamenii noştri la CCR – Dorneanu, Zăgrean. Oameni cu ştate vechi dă serviciu, p-ăştia ne putem baza.

Guzganul Rozaliu: Boss, aţi discutat? Trebuie legea graţierii şi amnistiei, chiar dacă în altă formă, că…

Grindeanu-Scîndureanu: Dom Preşedinte, eu, ca şi prim ministru, mi-aş lua tăgârţa şi m-aş retrage la Cimişoara.

Livius Maximus: Mă laşi! Nu mai termini, moară stricată! (spre toţi ceilalţi) Băăă, stricaţilor la minte, nu vă daţi seama că, dacă pic eu, vă ia muma dreacu pă toţi? Poate chiar în noaptea asta.

Tudor Gheorghe-Gheorghe (din cobză): Foaie verde şi-o sipicăăă/ A dreacului noapte micăăăă…

Livius Maximus: Fi-ţi-ar dreacu noaptea mică. (Îi ia cobza şi o trânteşte de pământ)

Senatorul Ţîţîianu : Ah, cît mi-e scîrbă de protestatarii ăştia! Trebe spus la Antena 3, la RTV, că protestele sunt manipulate, că ne aservesc transnaţionalele, că ne lichidează identitatea naţională, că Soros – astea prinde la prostime, Dom Preşedinte; că aşa a învăţat de pe vremea lu‘ nea Nicu ăl Mare, Dumnezeu să-l ierte!

Livius Maximus: Ce, Ţîţîiene, îţi ţâţâie şi ţie fundul cu DNA-ul, a? (râde sardonic)

Guzganul Rozaliu (febril) şi legile graţierii şi amnistiei, Boss! Suntem juma de Parlament, Boss! Fără ele, automat, suntem beliţi.

Livius Maximus: Toţi.

Se sparge cu zgomot mare geamul sălii de şedinţă. Toţi rămân încremeniţi, privind înfricoşaţi, cu gâturile sucite spre fereastră. Vuietul mulţimii pătrunde tot mai puternic. Se stinge lumina, dar de afară iradiază o lumină mare.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

Comentarii