Omagiu asistentului medical

Şi, într-adevăr, oricărei religii, oricărui cult religios nu-i poate fi alăturat mai firesc şi mai trainic un cult decât cel al muncii, al dăruirii în îngrijirea aproapelui, aflat în suferinţă. În calendarul spiritualităţii universale   pe data de 12 mai, începând din 1974, este celebrată Ziua Internaţională a Asistentului Medical.  

Ziua de 12 mai nu este întâmplător aleasă, ci este ziua de naştere a Florencei Nightingale, fondatoarea nursingului modern, prima femeie din Marea Britanie recompensată cu Medalia de Merit, care a deschis prima şcoală pentru asistentele medicale la Spitalul "Saint Thomas" din Londra (1860). Asistenţii medicali (femei sau bărbaţi) reprezintă peste o treime din forţa de muncă din sistemul de sănătate.

Este de fapt ziua miilor, zecilor de mii de anonime care îşi jertfesc tinereţea acceptând o întregă viaţă de nopţi şi zile în preajma suferinţei; înger de pază şi icoană lângă rană, speranţă statornică mereu conectată la suferinţa bolnavilor.

De aproape o jumătate de secol le văd în pas alergător pe coridoarele spitalelor, în saloane, cu chipul ascuns sub voalul sincerei îngrijorări, care le îmbătrâneşte cel puţin în clipa pe care o trăiesc şi în mod sigur pentru un şir mai lung de clipe. Aud deseori în nopţile de gardă vocea unui vârstnic chemând ”o soră” şi le văd alergând la patul suferinzilor, despovărându-i de durere. Rememorând astfel de scene constat cu admiraţie că asistentele anonime sunt primele dintre fiinţele acestei lumi cărora le poţi vedea cu mai multă uşurinţă şi mai des decât în cazul altora sufletul.

După cum se poate înţelege, admiraţia pe care eu le-o port nu-i deloc una conjuncturală, este îndelungată şi profundă, sinceră şi simplă încât nu poate fi cuprinsă în cuvinte.

Doamnelor şi domnişoarelor asistente, domnilor asistenţi, atâţi cât sunteţi, un sincer şi călduros ”La mulţi ani!” cu sănătate şi cu bucurii în ziua şi de ziua care vi se consacră.