Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Omul din eprubetă

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

De mult timp, la noi, popoare întregi se nasc în eprubete, şi acesta a devenit pe Andromeda un fapt curent. În fiecare eprubetă câte un popor, mai mare sau mai mic. E mai uşor în felul acesta să dai naştere la nişte generaţii sănătoase, inoculându-le din start anumite caracteristici şi ideologii.

Profesorul nu m-a auzit vorbind. În ochii săi eram un simplu mormoloc aflat în stadiu de experiment. Domnişoara Kiky a chiţcăit uşor, bâţâindu-şi fundul de pe un toc pe altul! „Praf de pe-o mască mortuară?!, făcu ea. Şi vreţi să adăugăm praful acesta-n eprubetă?! Nu e cam sinistru. Brr, mă ia cu frig!”

Drept să spun şi pe mine m-a cam luat frigul, am dat să strig, însă ştiind că protestele mele nu vor duce la nici un rezultat, m-am liniştit. Odată ce nu eram luat în seamă, n-avea rost să mă agit?! Între mine şi profesor se casca o prăpastie de netrecut. Şi atunci m-am liniştit.

Că în eprubetă se nasc copii, la noi, pe nebuloasa Andromeda e un fapt curent. La ce bun să se chinuie reprezentantele sexului frumos purtând atâtea luni de zile în burtă un mormoloc care creşte şi tot creşte, acumulând în jurul lui o sferă de lichid, în interiorul căreia acesta pluteşte ca o crisalidă?! Apar varice, se sparg vasele de sânge, abdomenul se lăţeşte şi şoldurile aşijderea. Sânii din pricina laptelui capătă formă unor cârpe de şters vase, iar abdomenul, altădată strălucitor ca o cutie de vioară, ia un aspect flasc, de mucava. Cât despre chip, aici orice cuvânt devine de prisos. Din domnişoare Pogany, cu trăsături sculptate din bronz, ele devin nişte tigăi în care creşte aluat dospit! Nu, sunt categoric împotrivă: nu trebuie să ne supunem femeile la astfel de suplicii de prisos, odată ce ştiinţa ne oferă o altă cale pentru da naştere la progenituri! Mi-am închipuit-o, desigur, deseori, gravidă pe domnişoara Kiky: ce coşmar! După atâta zbenguială cu profesorul, nu m-ar fi mirat de fel ca într-o bună zi acest bibelou de domnişoară, o adevărată operă de artă, ce-i drept, pe alocuri, kitsch!, să apară în laborator cu burta la gură: şi atunci s-a zis cu-amorul, s-a zis cu frumuseţea ei! Nu, aşa ceva nu trebuie să se-ntâmple. Dacă vrea neapărat să aducă pe lume nişte progenituri şi-ar putea depune ovulule gestante într-o eprubetă, eventual într-un borcan, şi s-a terminat cu toate chinurile! Dar, mă rog, alegerea îi aparţine. Eu unul nu mă bag. Acesta-i un simplu sfat de mormoloc. Dacă vrea, m-ascultă, dacă nu, să-şi poarte ghebul de pe burtă, de un plod la altul, până se va stafidi ca o smochină, încât nimeni nu va mai da doi bani pe frumuseţea ei.

De mult timp, la noi, popoare întregi se nasc în eprubete, şi acesta a devenit pe Andromeda un fapt curent. În fiecare eprubetă câte un popor, mai mare sau mai mic. E mai uşor în felul acesta să dai naştere la nişte generaţii sănătoase, inoculându-le din start anumite caracteristici şi ideologii. De pildă, le picuri cu pipeta Nietzsche combinat cu Kant sau Marx. Şi să vezi atunci efectul: vei obţine raţiunea pură, omul şi supraomul, altoit pe-o minte proletară! Ce oximoron! Câte contradicţii? Nu e superb?! Nu e prea greu să obţii, astfel, pe cale experimentală, un popor de un miliard de oameni care seamănă atât de mult unul cu altul, încât să nu-i poţi deosebi. Desigur, experimentul nu-i lipsit de risc. Din pricina monotoniei chipurilor, contaminându-se unul de la celălalt, mulţimea cade în prostraţie, căpătând impulsuri sinucigaşe. Aţi auzit, probabil, despre balenele care se sinucid pe ţărm!? Aşa se întâmplă şi cu mulţimile de oameni făcute după un singur calapod. Le poţi ţine-n frâu şi le poţi manipula cum vrei, dar asta până la un anumit punct, până se produce psihoza în masă. Şi atunci se sinucid toţi. Dar absolut toţi. De la mic la mare. Toţi în acelaşi timp. Şi toţi în acelaşi mod. E ceva îngrozitor. Ca o pedeapsă pogorâtă din cer.

Pentru a evita unele efecte nedorite, optăm, de obicei, pentru două-trei modele de nebuloasă socială marca Andromeda: o eprubetă care multiplică la infinit acelaşi tip de individ, posedând acelaşi tip de personalitate, după un standard unic, ales, cum se spune, pe sprânceană, de către un consiliu alcătuit numai din somităţi şi somităţi de cel mai înalt rang academic. Apoi mai e modelul care reproduce, la scară socială, două tipuri de individualităţi sterilizate, un el şi-o ea, care nu se pot înmulţi decât în vitro, şi chiar şi-atunci cu ordin semnat de sus. Şi în fine, mai e şi ultimul tipar, care combină trei individualităţi, două asexuate şi una nu. Nici nu vă puteţi închipui ce complicaţii ies atunci când vrei să spargi tiparul, încercând să tranzitezi un grup de entităţi (embrioni!) dintr-o eprubetă în altă eprubetă. Manifestări de stradă. Sinucideri izolate sau în grup. Războaie, revoluţii şi alte cataclisme. Trebuie să mărturisesc că, în ciuda tuturor eforturilor depuse de specialişti, nu am reuşit pe Andromeda să obţinem, decât la nivel teoretic, o societate perfectă. Fiecare nouă încercare de-a îmbunătăţi sistemul s-a soldat cu un eşec. Nu ne-au ajutat nici Einsteinii, nici Platonii, nici grupul Nietzsche, nici Kant, nici Kierkegaard, şi nici ceilalţi filozofi sau cercetători de modă mai veche sau mai nouă, astfel că, în ciuda tuturor strădaniilor şi a unui progres incipient, totul a rămas pe vechi. În ciuda evidenţei faptului că natura umană nu poate fi schimbată nici la nivelul grupurilor, nici la nivelul indivizilor, savanţii noştri nu s-au dat însă bătuţi. Stadiul următor al experimentului a fost să amestece în emulsia de ADN-uri extrase semnificative din cărţile sfinte ale tuturor religiilor, astfel că în momentul conceperii în eprubetă a noului embrion, acesta să aibă imprimată în matricea sa interioară germenii tuturor credinţelor, care, la drept vorbind, pe Andromeda nu diferă de cele de pe-aici. Există, desigur, aici un avantaj. Din momentul naşterii şi până la cel al dispariţiei, nimeni nu te împiedică să crezi şi să te închini deodată la mai mulţi Dumnezei. Şi pot să spun că faptul acesta la noi deja ţine de bon-ton. Pe când aici, la voi, experimentele sunt încă într-un stadiu primitiv. Dar şi aici, peste cincizeci  de ani nimeni n-o să vrea să se nască altfel decât în eprubetă sau cel mult într-un borcan.

Vorbeam însă de sfera de lichid şi de embrion. Scufundă sfera într-o eprubetă şi s-a terminat toată suferinţa sexului frumos. Mă rog, suferinţa nu se termină niciodată, căci indiferent dacă te dezvolţi în burta unei mame sau, mai simplu, vezi lumina zilei iţindu-ţi capul dintr-o eprubetă, în viaţă vei avea parte de deziluzii şi dezamădiri cu carul. Într-un cuvânt, nu-i nici o afacere să trăieşti pe lumea asta, agitându-te mereu, pentru ca apoi, într-o bună zi, să dai, cum se spune, ortul popii, şi să dispari pe totdeauna, ca şi cum nici n-ai fi fost. Nu, vă zic eu, nu-i nici o afacere, în asta, zău aşa. Credeţi-mă, o ştiu pe propria mea piele. Cât în privinţa geniilor, ce să zic?! La noi, din pricina inundaţiilor de astă iarnă, s-a produs o inflaţie de Einsteini şi acum oriunde te învârţi, nu poţi să faci un pas fără să dai nas cu ei! În schimb oamenii obişnuiţi, tot din aceeaşi pricină, au început să dispară din peisaj unul câte unul! Şi aşa îi numărai pe degete. Acum zău dacă ai ce număra! De altfel, savanţii noştri au început să şuşotească pe la colţuri. Fenomenul nu li se pare a fi de bun augur. Cine va ara, cine va semăna pământul? Cine va strânge holdele? Cine va schimba cauciucurile de la maşini şi va da apă la moară, scoţând pe gură atâtea imbecilităţi? Geniile astea refuză să presteze astfel de munci, iar de imbecilităţi se feresc ca dracu’ de tămâie! Peste tot unde te duci, toţi îţi împuie capul cu materie şi antimaterie, toţi vorbesc despre undă şi corpusculi şi alte prostii. Cui folosesc aceste teorii? Mie unuia mi s-a acrit de genii, de asta am şi venit aici să găsesc un colţ de lume unde să-mi duc traiul liniştit, şi când acolo ce-mi aud urechile?! Genom, geniu pustiu, Freud, Adler şi alte bazaconii. Ducă-se pe pustii toţi Freudzii ăştia! Auzi, profesore, nu vreau psihanaliză, nu vreau să ajung la balamuc! Vreau să trăiesc ca un om normal, aţi înţeles sau nu?!

Am vrut să-mi duc firul gândurilor mai departe, dar glasul asistentei mă făcu să revin iarăşi cu picioarele pe pământ. ”Praful de pe masca mortuară, brr, făcu ea din nou, cu trupul gingaş pătruns de un fior de frig. Sună prea sinistru, Pusy. Prea sinistru, zău aşa…” Şi Kiky chicoti. Profesorul nu spuse nimic, continuând să privească tăcut pe geam. Oare nu cumva vaza cu narcise, aflată pe pervaz, îi evoca amintiri nu tocmai plăcute din tinereţea sa?! Văzându-l cufundat în gânduri, asistenta adăugă: „Văd că medicii au o fantezie cam macabră!” ”Ei, ei, macabră, făcu profesorul revenindu-şi la starea lui normală. Dragă Kikyşor, să nu exagerăm. O mască mortuară nu-i altceva decât o mască mortuară. Un obiect ca oricare altul. Nu trebuie să ne speriem de ea. Şi, în fond, moartea, dacă stăm să ne gândim mai bine, nu-i altceva decât o naştere întoarsă pe dos. Revii, de-acolo de unde ai plecat.

Nichita Danilov este directorul general adjunct al Institutului Cultural Român din Chişinău, scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri