Pălăria jos în fața acestui veteran de război. La 97 de ani, Mihai Diaconu este sărbătorit la Țibana
Astăzi, în comuna Ţibana, judeţul Iaşi, sublocotenentul în retragere Diaconu Mihai- invalid de război, rănit în anul 1941 în luptele de pe Frontul de Est- Odesa, este sărbătorit de Centrul Militar Zonal Iaşi şi Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război- Filiala Iaşi.
La activitateparticipă: familia veteranului de război, comandantul Centrului Militar Zonal Iaşi, colonel dr. Cezar Cobuz, reprezentantul Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război- Filiala Iaşi, plutonier adjutant în rezervă Petru Pintea, primarul, preotul, profesorul de istorie şi elevi de la şcoala din comună.
Sublocotenentul în retragere Diaconu Mihai s-a născut la data de 27 octombrie 1919; este primul copil al unei familii care a avut 12 copii: 6 băieţi şi 6 fete.
A plecat pe front în luna mai a anului 1941, făcând parte din Regimentul 25 Infanterie şi luptând pe direcţia Prut- Vadul lui Vodă- Nistru- Odesa.
A fost împuşcat la Odesa, fiind transportat la Tiraspol, veteranul de război amintindu-şi: “…a doua zi m-a împuşcat şi pe mine…Nu am mai ştiut de mine, m-am trezit noaptea pe pat într-o şură, cineva m-a dus la Tiraspol şi acolo era mai rău ca pe front.”
Alături de dânsul, au mai luptat doi fraţi: un frate tot la Odesa, căzând la datorie, iar un frate a luptat în bătălia de la Sevastopol.
A fost decorat cu Medalia “Bărbăţie şi credinţă cu spade clasa a II-a”.
În fiecare an, în data de 29 aprilie se sărbătoreşte Ziua Veteranilor de Război- instituită în anul 2007, prin Hotărârea de Guvern nr. 122. Titlul de veteran de război a fost introdus de regele Carol I, la solicitarea supravieţuitorilor Războiului de Independenţă (1877-1878), prin Înalt Decret la data de 29 aprilie 1902. Momentul venea la 25 de ani de la decretarea, la 29 aprilie 1877, a mobilizării oştirii pentru cucerirea Independenţei de Stat a României, în care s-au sacrificat zece mii de ostaşi din cei 58.700 care au constituit Armata de Operaţii. La articolul 2, Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902 prevedea: „Pentru ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru tot restul de viaţă, i se va pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”.