Părinţii nu-şi vaccinează bebeluşii. Medicii vorbesc de epidemii

În România, rata de vaccinare este sub 95%, pragul recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Pe de altă parte, ţara noastră are cea mai ridicată rată a morta­lităţii infantile din Uniunea Europeană la copii cu vârsta până în cinci ani. Un nu­măr mare de îmbolnăviri se înregistrează şi la hepatită sau tuberculoză. Numărul cazurilor de boli infecţioase la copii, şi nu numai, a crescut în ultimii ani, iar specialiştii susţin că majoritatea deceselor ar fi putut fi prevenite prin vaccinare. Cu toate acestea, imunizarea poate fi refuzată de către părinţi. Cea mai scăzută rată este la vaccinul ROR, cel împotriva rujeolei, rubeolei şi a oreionului, de doar 75%. Vaccinarea este un subiect dezbătut atât de pacienţi, cât şi de medici. Indiferent de riscurile care apar în cazul neimunizării sau de reacţiile adverse de după vacci­nare, părinţii copiilor au dreptul să aleagă. Specialiştii îi avertizează însă asupra afecţiunilor cu care se pot confrunta, dacă nu se vaccinează şi chiar se tem de izbucnirea unor epidemii.

În maternităţile ieşene, aproximativ 30 de bebeluşi rămân nevaccinaţi lunar. De fie­care dată, părinţii spun că se tem de re­acţiile adverse, că ei nu au fost vaccinaţi şi sunt sănătoşi sau că s-au documentat foarte bine şi au constatat că imunizarea nu este necesară. Specialiştii atrag atenţia asupra acestul fapt şi susţin că părinţii ar trebui să conştientizeze riscurile la care-şi expun copiii dacă refuză vaccinurile. La Maternitatea „Elena Doamna“ din Iaşi, în fiecare lună, în jur de trei femei nu-şi dau acordul pentru ca nou-născuţii să fie imunizaţi cu vaccinurile BCG şi antihepatitic. „Este revoltător faptul că în ziua de azi încă mai sunt persoane care nu vor să-şi vaccineze copiii împotriva unor afec­ţiuni grave, care apar tot mai des în rân­dul celor care nu au fost imunizaţi. Într-adevăr, numărul celor care nu vor este mai mic în comparaţie cu anii trecuţi, dar tot mai apar cazuri de refuz, deşi nu ar trebui. Noi în maternitate le explicăm exact în ce constau vaccinurile, care sunt riscurile şi, cu toate acestea, unii tot nu acceptă. Motivele sunt proasta informare, de la persoane neautorizate, care nu ar trebui să-şi dea cu părerea. De a­se­menea, şi lipsa de educaţie este o cauză. Sunt mămici din mediul rural, fără şcoală sau cu câteva clase, care nu ştiu ce înseamnă de fapt un vaccin şi din acest motiv refuză“, a declarat dr. Mă­dălina Nour-Ciuhodaru, purtător de cu­vânt al Maternităţii „Elena Doamna“. Medicii susţin că unii părinţi preferă să se încreadă în vecini sau rude, în loc să asculte sfaturile specialiştilor. Părinţii se tem însă şi de reacţiile postvaccinare. „Este normal să apară anumite reacţii, dar care nu pun viaţa bebeluşilor în pericol. O febră, o umflătură, o mică erupţie sunt lucruri normale, care trec în scurt timp. Pentru câteva efecte se­cundare, există riscul ca viaţa unor copii să fie pusă în pericol mai târziu, dacă nu se face vaccinarea“, a adăugat dr. Nour.

Hepatita B poate fi prevenită prin vaccin

Vaccinurile refuzate adesea nu sunt cele împotriva hepatitei B sau a tuberculozei, ci mai ales pentru prevenirea rujeolei, rubeolei, oreionului (ROR) şi chiar vaccinul antigripal. „Există peste zece boli care pot fi prevenite prin vaccinare, care apar atât la sugari şi copii, cât şi la adulţi. Înainte de imunizare, părinţii au întotdeauna zeci de întrebări, iar specialiştii trebuie să-i informeze corect, să le explice beneficiile, riscurile, schema de vaccinare. Principalele boli infec­ţioa­se care apar în pediatrie sunt tuberculo­za, difteria, tetanosul, tusea convulsivă, poliomielita, hepatita virală B, infecţia cu rotavirus, rubeolă, varicelă, infecţia cu meningococ, hepatita virală A, gri­pa“, a precizat prof.dr. Marin Burlea, pre­şedintele Societăţii Române de Pe­dia­trie şi şeful Clinicii de Gastroenterologie de la Spitalul Clinic de Copii „Sfânta Maria“. Specialiştii au afirmat că singura metodă de a evita infecţia cu virusul he­patitei B este vaccinarea. „Hepatita este o inflamaţie a ficatului, de cele mai mul­te ori cauzată de o infecţie virală. De­butul acestei boli este atipic, pot apărea dureri de cap, articulare, senzaţie de som­nolenţă sau, din contră, agitaţie, însă persoana în cauză apelează în primă fază fie la un medic neurolog, fie la balneolog, care ulterior trebuie să analizeze cazul pacientului şi să-l dirijeze spre medicul infecţionist sau spre gas­troenterolog. Momentul în care boa­la devine simptomatică este de cele mai multe ori tardiv, ajungând în stadiul de hepatită cronică sau ciroză. Virusul B se transmite pe cale sangvină, dar se poate şi pe cale sexuală. Hepatita B poate fi prevenită prin vaccin, spre deosebire de hepatita C. Infecţia cu virusul B ajunge până în interiorul celulei hepatice, de unde declanşează un întreg lanţ patolo­gic. O infecţie cu acest virus nu înseam­nă numai tratament, ci şi un regim şi o monitorizare deosebit de strictă din partea medicului specialist. Toţi cei imunizaţi cu vaccinul antihepatitic nu vor face niciodată hepatita B“, a declarat prof.dr. Carmen Dorobăţ, managerul Spitalului de Boli Infecţioase.

„Costurile sunt mai mari la tratament decât la prevenţie“

Potrivit reprezentanţilor Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor, Ia­şul se numără printre oraşele din ţară cu cei mai mulţi bolnavi de hepatită. Şi tuberculoza poate fi prevenită prin vaccinare. Medicii de la Dispensarul TBC al Spitalului de Pneumoftiziologie au identificat 540 de cazuri noi, în primele nouă luni ale anului. Printre cei diagnosticaţi s-au numărat şi 14 copii din judeţ. „Fie­care vaccin are reacţii adverse, mai uşoare sau mai agresive. Asta nu ar trebui să-i sperie însă pe părinţi. Este mai bine ca bebeluşul să aibă câteva reacţii postvaccinare decât să fie infectat cu tuberculoză mai apoi“, a precizat prof.dr. Maria Stamatin, directorul medical al Maternităţii „Cuza Vodă“. Cu excepţia vaccinurilor administrate în maternităţi, medicii de familie sunt cei care se ocupă de toate celelalte seruri. „Cele mai dese refuzuri au fost la vaccinul ROR, împotriva rubeolei, oreionului şi rujeolei. Părinţii se tem de reacţiile adverse şi unii susţin că micuţii pot face cancer sau chiar poate apărea autismul. La mine însă nu au venit niciodată copii care să se simtă rău după vaccinare, ci au avut doar reacţiile adverse obişnu­ite“, a declarat dr. Adriana Elencu, me­dic de familie în Iaşi. Cadrele medicale de la Spitalul de Pediatrie au precizat că nu s-au înregistrat în unitatea medicală cazuri grave din cauza imunizărilor, dar au avut în schimb pacienţi cu afecţiuni care pot fi prevenite prin vaccinare. „Am tratat copii care au ajuns la spital în urma unor accidente şi s-a constatat că aveau TBC, iar părinţii au recunoscut că nu au fost vaccinaţi. De asemenea, cel mai des vin copii cu rubeolă sau oreion care, la fel, nu au primit vaccinul. Cos­turile sunt mai mari la tratament decât la prevenţie. Este alegerea părinţilor, dar trebuie cunoscute foarte bine riscu­rile“, a declarat dr. Lucian Cernahoschi, purtător de cuvânt al Spitalului de Copii „Sfânta Maria“.

25.000 de doze de vaccin antigripal

Anual, odată cu scăderea temperatu­rilor, creşte pericolul îmbolnăvirii de gri­pă, boală infecţioasă care poate fi prevenită cu vaccinul antigripal. Pentru ju­deţul Iaşi, Ministerul Sănătăţii a repartizat 25.000 de doze, deşi s-au cerut 50.000 de doze, iar medicii de familie au început cam­pania de imunizare.Vaccinului antigripal se administrează cu prioritate în ca­zurile persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani şi în cazurile pacienţilor cu boli cro­nice, în special, respiratorii, cardiovasculare şi  renale. De asemenea, ele vi­zează cu precădere bolnavii cu diabet zaharat, gravidele, copiii şi bătrânii instituţionalizaţi. Serul este vital şi pentru copiii care merg în colectivităţi. Odată cu distribuirea dozelor de vaccin, medicii de familie au misiunea de a convinge persoanele care fac parte din categoriile de risc să se imunizeze. Aceştia susţin că nu­mărul persoanelor care refuză vaccinarea antigripală nu este mare, dar pacienţii ar trebui să cunoască riscurile la care se expun înainte de a refuza. „Am foarte mulţi pacienţi care vor vaccinul şi au venit până acum şi m-au întrebat dacă l-am primit. De asemenea, sunt şi persoane care refuză, deşi fac parte din ca­tegoriile de risc, în special părinţii copiilor. Din diferite motive, nu vor. Cazurile de refuz sunt însă puţine“, a declarat dr. Elencu Adriana, medic de familie în Iaşi. Potrivit medicilor, cei care refuză vaccinarea provin, de cele mai multe ori, din mediul rural.