Caută 
3 MIN
Video
Toată lumea se întreabă ce cărţi are în mână preşedintele? Blufează sau ştie mai mult decât spune?
Traian Băsescu s-a reaşezat la masă de poker. În ultima săptămână, şeful statului a pariat pe trei jocuri, toate cu final neaşteptat: Omar Hayssam, CFR Marfă, Mişcarea Populară. Toată lumea se întreabă ce cărţi are în mână preşedintele? Blufează sau ştie mai mult decât spune? La prima vedere, declaraţia despre "acţiunea neautorizată pe teritoriul altui stat" a fost una pripită şi trebuia retractată. Băsescu a precizat însă că a spus ce "trebuia" spus, întărind speculaţiile că "scăparea" din conferinţa de presă a fost premeditată. Nu este încă evident dacă vorbim despre un simplu joc de imagine sau dosarul Hayssam, pe care Băsescu şi-l asumă public, va avea repercursiuni în zona politică. Şi mai interesantă este speţa numirii lui Ovidiu Silaghi la Ministerul Tranporturilor. De fapt, amânarea numirii. Preşedintele invocă asumarea răspunderii pentru privatizarea CFR Marfă de către interimarul Ponta. Băsescu lasă de înţeles că societatea care s-a angajat să cumpere transportatorul de stat nu va face rost de banii necesari. Imediat apar în presă, atenţie, din zona liberală (!), informaţii privind un dosar penal al lui Guia Stoica, patronul Grampet. Cel mai probabil, şeful statului joacă la două capete. Dacă privatizarea CFR Marfă eşuează, Victor Ponta înregistrează cel mai grosolan eşec al mandatului. Dacă tranzacţia este dusă până la capăt, Ponta va fi răspunzător pentru miile de angajaţi disponibilizaţi. Practic, prin păstrarea liderului PSD la Transporturi, Băsescu îl pune pe premier într-o situatie de tipul "lose-lose". Partea interesantă e că această "anatemă" pusă de preşedinte pe umerii lui Ponta pare să aibă binecuvântarea liberalilor. Înainte de a anunţa amânarea numirii lui Silaghi, şefului statului a avut o întâlnire cu Crin Antonescu în care i-a explicat argumentele sale. Reacţia de împotrivire a liderului PNL a fost cât se poate de timidă. Semn că prezidenţiabilul Antonescu nu se supără dacă, din când în când, semi-prezidenţiabilul Ponta îşi frânge gâtul.
Episoadele menţionate anterior, coroborate cu alte ieşiri publice recente, par să indice o mutare a ţintei preşedintelui dinspre aripa PNL – Felix, către Victor Ponta. O mutare corectă dacă o punem în contextul lansării Partidului Mişcării Populare. Teoretic, adepţii Mişcării se revendică de dreapta şi identifică PSD ca principal inamic. Problema partidului năşit de Băsescu este că nu prea are adepţi. Există mii de simpatizanţi pe Facebook, şi, probabil, alte zeci de mii prin PDL. Dar… cam atât. Cum majorităţile create pe platformele de socializare s-au dovedit în atâtea rânduri anemice ca prezenţă la vot şi irelevante ca potenţial real de acţiune politică (în România, cel puţin), preşedintelui îi mai rămâne să rupă PDL. O va face de bună seamă, dar cu ce preţ? Va conduce un partid nou cu oameni vechi, va fragmenta şi mai mult zona electoratului de dreapta, lăsând PSD spaţiu de manevră pentru cel puţin încă şase-şapte ani. Dintre toate pariurile lui Băsescu, Partidul Mişcarea Populară pare cel mai hazardat. Asta, daca nu cumva planul e altul.
