Caută 
4 MIN
* Bună dimineaţa! Ce-aţi zis, vă doare capul după ziua de ieri? Vă rugăm să ne scuzaţi, scoatem semnul exclamării şi vă şoptim uşurel "Bună dimineaţa şi ceva să taie greaţa". Am pomenit despre dureri de cap fiindcă ieri, după cum poate că prea bine ştiţi, a fost Sfântul Gheorghe, iar prenumele de Gheorghe se află, împreună cu Ion, Vasile, Costel şi Dumitru, în prima parte a clasamentului. Bineînţeles, ne referim la situaţia de acum vreo 30 – 50 de ani (cam cât au, acum, sărbătoriţii de ieri), fiindcă, dacă luăm şi căutăm pe net care sunt cele mai răspândite prenume de băieţi din ultimele două decenii, găsim mai ales personaje îndrăgite de prin telenovele, fotbalişti sau cântăreţi. Din fericire n-am întâlnit tendinţa de a boteza copiii după politicieni, chiar dacă, la ce averi au strâns unii, prenumele ar putea fi garanţii ale prosperităţii…
* Ieri, repetăm, a fost sărbătoarea Sfântului Gheorghe, despre care am tot scris când a mai fost cazul; pare greu de crezut că există vreun român fără vreun Gheorghe cât de mic în anturaj. Dacă, totuşi, există câţiva, aceştia au putut consuma, ieri, în cinstea sau în amintirea (de la caz la caz) cântăreţului Gheorghe Gheorghiu, fostului lider comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, fostului mare dirijor George Georgescu sau a locuitorilor din oraşul Gheorghieni. Când am pomenit despre credinţa din bătrâni despre flăcăruile care joacă deasupra comorilor în noaptea de Sfântul Gheorghe, uitasem că pe unele străzi mai importante din oraş au fost instalate la nivelul solului mici luminiţe care avertizează şoferii că urmează treceri de pietoni. La câte chefuri au avut loc aseară, nu putem face decât să sperăm că asfaltul a rămas la locul lui, că nimeni nu s-a pus să sape sub el, să scoată comorile. Oricum, n-am auzit pe la jurnalele de ştiri să fi dat careva cu toporul în vreo ţeavă de gaz sau în vreun cablu electric, aşadar se pare că sărbătoarea a trecut cu bine, fără victime sau pagube materiale.
* După Sfântul Gheorghe românii se pregătesc, evident, de 1 Mai muncitoresc, mai ales când pică bine, ca anul ăsta, şi e caz de minivacanţă. De fapt, anul ăsta pică nu chiar bine, ci mediocru; cel mai bine se nimereşte când e caz de alegeri, iar guvernul decide să se dea libere: ideal ar fi un 1 mai nimerit miercuri, încât oamenii (să-i zicem) muncii să revină la serviciu de-abia luni, să se odihnească după cât au tras de marţi la prânz. Aşa, va fi doar un week-end lung, dar mai scurt, oricum, decât cozile de maşini de pe celebre artere de trafic (DN1, Autostrada Soarelui etc.)…
* Putem pune pariu că ştim ce se va întâmpla, experienţa anilor precedenţi fiind bogată: televiziunile vor difuza, ca la fiecare început de mai, imagini cu cozile de maşini de mai sus (mic interviu cu un şofer cu accent bucureştean, care va declara în exclusivitate "Mă, vere, stau aci dă doişpe ore! Bătaie de joc, nu alta!"), apoi cu români pe iarbă verde, la grătare (alt scurt interviu cu o doamnă între două-trei vârste "Ne simţim minunat aici, cu familia, la grătar, ne distrăm… Ce să facem şi noi? E sărăcie!"), apoi cu tineri cărând rucsacuri mari, prin care se ghicesc multe peturi de bere pline, ajunşi la Vama Veche, pe nisipul presărat cu sute de peturi de bere deja goale ("E cool, e super aici, cu gaşca! Ne distrăm beton!").
* Am scris mai sus că punem pariu în legătură cu ce se va întâmpla de 1 mai; de fapt, e un pariu simbolic, aşa, în genul "pe-un şut în fund", fiindcă în România niciodată nu poţi fi sigur de nimic, nu aduce anul ce aduce ceasul, oricând ne putem pomeni că DN1 s-a surpat, că Vama Veche s-a furat, că din banii câştigaţi la loteria bonurilor fiscale românii nu-şi pot permite mici de pus pe grătar, ci doar chibrituri pentru aprins focul sau că, de 1 Mai muncitoresc, va trage o ploaie, să iasă supă de mici – ceea ce nu vă dorim. Oricum, un week-end cât mai vesel să avem!
