Premierul de mucava

Dacă nu v-aţi prăpădit de râs când aţi aflat propunerea de premier înaintată de Liviu Dragnea trebuie să consultaţi de urgenţă un medic psihiatru. Sau, mai rău, să acceptaţi că sunteţi un simpatizant al PSD, profund lipsit de simţul umorului.

Carevasăzică, după ce l-au atacat în campania electorală pe Dacian Cioloş că a fost botezat “Julien” şi s-au plâns de numele “păgâne” ale useriştilor (vezi – “Clotilde”, “Cosette”, “Seidler” sau “Echert”), supuşii lui Dragnea s-au pricopsit la Guvern cu Sevil Shhaideh. După ce majoritatea popilor au dat acatiste pentru victoria PSD, iar unii înalţi prelaţi chiar şi-au îndemnat enoriaşii să pună ştampila pe trandafiri (vezi înregistrarea cu mitropolitul Ardealului), mai marii Bisericii Ortodoxe s-au trezit păstoriţi de un politician care depune jurământul cu mâna pe Coran. După ce au strâmbat din nas că sunt conduşi de tehnocraţi şcoliţi în Occident şi foşti „ongişti”, poporul pesedist a primit bacşiş o specialistă în sisteme informatice, cu studii în America şi aromă de ONG-uri sorosiste. Halal rahat pentru toţi „românii mândri”. Unde mai pui că Dragnea i-a invitat şi pe udemerişti în coaliţia de guvernare.

Pentru noi ăştia mai sănătoşi la cap, care nu judecăm oamenii după nume sau religie şi pentru care nişte cursuri peste Ocean nu sună musai rău, nominalizarea lui Sevil Shhaideh ridică alte semne de întrebare. Pe de o parte, doamna a fost mai bine de un deceniu mâna dreaptă a baronului PSD de Constanţa, Nicuşor Constantinescu. Individul a primit 15 ani de închisoare prin contopirea a două condamnări şi aşteaptă finalizarea altor trei dosare de corupţie. Poate că femeia n-are nicio vină, dar e greu să nu ridici din sprâncene. A stat 14 ani într-o clădire plină de schelete şi la ea, în tastatură, stăteau cheile la toate dulapurile.

Pe de altă parte, propunerea unui politician marionetă ca şef al executivului, a unui premier de mucava, demonstrează că Liviu Dragnea nu dă doi bani pe programul de guvernare. În ultimele două săptămâni, liderul PSD n-a căutat un om care să-i asculte pe români, ci un om care să asculte de el. Toată secretomania din jurul desemnării premierului ascundea “decât” spaima lui Dragnea că va pierde controlul în partid prin promovarea unui rival. O teamă care în ultimele zile s-a transformat în panică, pe măsură ce tot mai mulţi colegi, botezaţi în rit ortodox, i-au refuzat jocul. Liviu a negociat până în ultima clipă o soluţie care să împace şi capra (propriul scaun) şi varza (activul de partid), dar, rând pe rând, Florin, Vasile, Mihai şi Marius i-au întors spatele. Niciunul n-a fost suficient de fraier să-şi asume un program de guvernare imposibil de pus în practică, de dragul reputaţiei unui condamnat penal. Aşa că a apelat la o soluţie disperată, la un politician manevrabil, cu riscul de a-şi ridica tot partidul în cap. Dar până la urmă, ce şi-a zis? “După ce Curtea Constituţională invalidează legea care le interzice infractorilor să facă parte din Guvern, încalec pe un cal alb şi-o alung pe necredincioasă de la Palatul Victoria. Poporul pesedist o să mă iubească din nou.” Rămâne de văzut. Eu n-aş fi aşa de sigur.