Primarul şi oraşul (I)

A început campania electorală. Va fi plictisitoare şi iar nu vom avea ce să alegem. Nu vom avea dezbateri, nu vom şti ce cred cu adevărat candidaţii, şi nu neapărat despre problemele oraşului, ci despre cine sunt ei, în ce cred, ce cultură au, care este poziţia lor faţă de subiectele sensibile – şi care cer dezbateri naţionale – cum ar fi laicitatea statului, prostituţie, droguri, avort.

Trăim cele mai prospere timpuri din istoria omenirii. România este la un nivel de dezvoltare şi apartenenţă la un bloc cum nu a mai fost niciodată. Europa unită, „odată un vis al câtorva, devenită o speranţă pentru mulţi, este azi o necesitate pentru noi toţi”. Pe continentul nostru nu mai sunt drame naţionale, ziduri menite să împiedice popoare să iasă sau să intre, este liber schimb şi libertate de mişcare. Există încă o incertitudine datorată crizei economice pe care am traversat-o. Nici chiar terorismul nu mai e ce a fost. Europa e o forţă de care depinde toată omenirea. Şi tocmai acest exemplu de civilizaţie nu trebuie şi nu va opri pe europeni să-i primească pe alţii, dar mai ales să-i ocrotească pe cei care nu sunt ca noi, şi care deja sunt aici.

Iaşul trebuie că se încadrează şi el în imaginea asta. Punerea sa pe hartă trebuie însă să însemne mai mult. Când trăiam în vremuri mult mai grele decât acestea s-au putut face la Iaşi nişte edificii, nişte lucrări, de care noi ne agăţăm acum. Nu cred că perioada comunismului are o contribuţie aici.

E clar, de la clasa politică românească nu mai putem aştepta nimic bun încă o generaţie, două. Cred că în cei care au acum 10, 11, până în 15 ani, este speranţa că o să pună ţara asta pe drumul pe care ni-l dorim.  Ştim deja cam cine o să câştige pe 5 iunie şi care va fi situaţia politică după aceste alegeri. Ştim mai ales calitatea politicienilor pe care-i vom avea. Oameni puţin înzestraţi cultural, fără viziune sau bun gust. Aceştia trebuie să accepte să asculte, să fie consiliaţi şi să aibă o mare dragoste pentru oraşul lor şi pentru cetăţenii acestuia.

Cum văd eu un primar pentru Iaşi? Un primar nu poate face locuri de muncă (poate doar facilita crearea lor), nu poate mări pensiile, nu poate face Autostrada. Cred că asta cu "să fie gospodar" e o gogoriţă, manager – o prostie, iar faptul că ar cunoaşte toate străzile ne poate folosi doar dacă punem un poştaş-sef. Un primar trebuie să facă altceva. Să iubească Iaşul. Asta înseamnă să se pună în postura de a fi întâiul apărător al său. În toată lumea civilizată administraţia se preocupă în primul rând de păstrarea specificului şi identităţii acelui oraş, a monumentelor, a spaţiilor verzi, a averii publice. Nu negociază contracte oneroase contra oraşului. Nu aprobă ceva care contravine regulilor de urbanism, protecţia mediului, calitate estetică sau care pune în discuţie patrimoniul cultural, edilitar, natural al oraşului. Nu încurajează construcţiile oriunde şi oricum. Face reguli clare de urbanism, de estetică a oraşului. Lasă doar specialişti să se ocupe de acestea. Impune reguli pentru reclame, pentru materialele folosite la restaurarea clădirilor, a tâmplăriei, a acoperişului, a culorilor folosite. (În centrul Iaşului, clădiri din secolul XIX au acum termopan alb. Clădirea UMF-ul a înlocuit ţigla iniţială cu tablă, de un roşu revoluţionar. Şi exemplele de acest fel, a lipsei totale de preocupare, inadmisibilă şi inconştientă, sunt peste tot.)

Primarul face concursuri internaţionale de arhitectură şi urbanism pentru toate clădirile publice, dar impune şi încurajează prin diverse înlesniri şi investiţiilor private să adopte o atitudine spre bunul gust şi respectare întocmai a proiectelor aprobate.

Vorbim de clădiri publice administrative (care trebuie să fie primitoare, orientate spre cetăţeni în primul rând, să impună respect şi să dea un exemplu de bun gust în arhitectură), dar în special este vorba de clădirile publice pentru cultură, muzee, spectacole, învăţământ şi sport.

Oraşul cultural Iaşi are nevoie urgent, şi de mulţi ani, de o bibliotecă municipală, judeţeană. Vreau ca primarul să înţeleagă că trebuie să fie o clădire nouă, contemporană, funcţională, rezultată în urma unui concurs internaţional. Să fie gândită ca un centru cultural (unii mai zic mall cultural). La fel ne trebuie pentru Filarmonică, Operă, pentru o sală de spectacole şi o sală de sport. (Nu cred că Cinema-ul Victoria este potrivit pentru a fi tranformat în filarmonică.)

Primarul se preocupă de crearea de spaţii publice de genul celui pe care l-am propus aici în textul de săptămâna trecută, ce pune în valoare cel mai important monument al Iaşului, Trei Ierarhi. Dar spaţii publice de calitate trebuie să apară peste tot în Iaşi, şi mai ales în Centrul istoric. Desigur şi zonele moderne trebuie să existe, dar în general acestea sunt mai austere, mai ales când primăria nu impune şi privaţilor care au privilegiul să construiască în Iaşi să se preocupe şi de spaţiul public, cu spaţiu verde, apă, odihnă, spectacol etc. Dar, în general, aceste spaţii trebuie să activeze locuri istorice, spaţii culturale, educative sau ambientale. E nevoie ca aceste spaţii să fie cât mai multe şi cât mai variate. Unde nu sunt trebuie inventate. Spaţiile publice – cele bine făcute – cresc calitatea vieţii într-un oraş, întăresc comunităţile, sunt locuri unde te duci să stai, să te relaxezi şi unde revii, iar unele devin simboluri ale oraşelor. 

Andrei R Ciuhodaru este arhitect