Prozelitism apocaliptic anti-UE, anti-NATO şi anti-ONU

Ajung la ultima pagină. Unde mi-ar fi plăcut să găsesc pe cineva, o persoană, o instituţie, un nume de cult care să-şi asume apocalipsismele, desluşirea cauzelor şi indicarea căii către salvare, dar ciuciu. Toate datele de „identificare” s-au rezumat la două numere de telefon, culmea, ambele de Orange…

Era duminică, 30 martie, pe la prânz. Stăteam în curte, la soare, citind. Deodată am tresărit: cineva a bătut puternic în uşa de la poartă! M-am dus să deschid, să văd cine-i. Era un bărbat de vreo 30 de ani, blonduţ, care mi-a întins un pliant spunând habar nu mai am ce, dar ceva despre Dumnezeu şi credinţă. Am luat pliantul, am aruncat un ochi – era clar de vreo biserică neoprotestantă, de „pocăiţi”.

– Ştiţi, eu sunt sas, i-am spus omului, vrând să-i dau de înţeles că-s protestant (măcar aşa, ca tradiţie).

– Nu-i nimic, mi-a replicat el, nicio problemă…

Tânărul prozelit ar fi vrut să mă mai lumineze într-ale Scripturii corect citite, dar am dat din mână (să mă slăbească, adică) şi am intrat înapoi în curte, închizând uşa după mine.

Două zile nici nu m-am uitat pe pliant. Apoi mi-am zis – hai să vedem despre ce-i vorba, care-i răspunsul la marea întrebare provocatoare şi (fals) retorică ce trona pe prima pagină: „ESTE RESPONSABIL DUMNEZEU PENTRU NECAZURILE LUMII?”

Evident că nu, bineînţeles – acesta-i, nu-i aşa, răspunsul corect pentru orice om cu adevărat credincios. Dar care-s aceia care-s cu adevărat credincioşi? Toţi ortodocşii, catolicii, protestanţii etc.? Sau numai unii?… Aceia, desigur, care sunt adepţi ai acestui cult neoprotestant pentru care omul umbla într-o zi de duminică din uşă-n uşă.

Să vedem dară ce-i cu pliantul acesta care constă într-o foaie A4 împăturită în trei şi tipărită pe toate cele şase feţe, având pe prima pagină, chiar sub întrebarea-titlu, şi patru pozuţe semnificative: una cu nişte soldaţi în luptă, una cu un bătrân bolnav, una cu un tsunami nimicitor şi, în fine, una cu nişte copii înfometaţi de prin Africa ţinând câte-un blid cu ceva alb (orez, probabil) în mână.

M-am gândit să citesc textul mai aşa, în diagonală, dar el, textul, dat dracului, m-a prins încă de la prima frază: „Cea mai mare criză din toată istoria nefericită a oamenilor s-a abătut acum asupra lumii. Fiecare domeniu de activitate, fiecare parte a societăţii umane se cufundă (sic!) tot mai mult în corupţie şi păcat.” Pasajul de deschidere e boldit. Şi ne oferă, evident, şi unghiul de abordare a sărmanilor oameni necăjiţi care trebuie salvaţi: câtă vreme avem de-a face cu „cea mai mare criză din toată istoria nefericită…”, abordarea este una net apocaliptică. Surprinde, apoi, finalul frazei: „corupţie şi păcat”! Ha, auzi, corupţia a ajuns şi o temă religioasă – tare! Şi se continuă: „Cinstea şi corectitudinea nu par a-şi mai găsi loc în lumea afacerilor…”, se vorbeşte de „ochiul crud al marelui comerţ jecmănitor”, de „războiul preţurilor, fiscalitatea, crizele artificiale şi multe altele” care „lucrează împreună spre a oprima şi a sărăci oamenii”! Stai aşa, ăştia-s creştini de stânga, frate, poate-s chiar de la CriticAtac, îmi zic, aşa, în glumă!

Să trecem peste cauza nenorocirilor („care poate fi desluşită”) şi calea salvării („către siguranţă, pace şi viaţă”), ambele de găsit dacă le cauţi „în locul potrivit”: „Locul acela e Biblia…” – e simplu, simplu de tot. De aici încolo chiar c-am citit în diagonală, dând ba peste „Asupritorul şef al rasei umane” care este „marele adversar al lui Dumnezeu şi al omului” şi nimeni altul decât faimosul „Satan Diavolul” (iar spre asezonare urmează un citat din Apocalipsă – „12:12”), ba peste… hopa, ce-mi văzură ochişorii? O paranteză cu „UE, NATO, etc.”! Hm, hai să citesc fraza care conţine aceste instituţii ale lui „Satan Diavolul”, căci nu poate fi altfel, nu-i aşa? „Pentru a face loc domniei universale a Împărăţiei lui Dumnezeu, Biblia arată că orice forţă conducătoare a cărei autoritate derivă de la Satan, inclusiv guvernele politice ale acestei lumi sau alte organizaţii internaţionale asemănătoare (UE, NATO, etc.), trebuie îndepărtate din cale.” Auleo, vai şi amar, ăştia nu-s doar de stânga, mai sunt şi anti-UE şi anti-NATO – te pomeneşti că-s ortodocşi dintr-ăia, de-ai lui Putin! Dar mă liniştesc numaidecât, căci „nu oamenii au această sarcină şi autoritate, ci însuşi Dumnezeu o va face.” Măcar atât.

În fine, ajung la ultima pagină. Unde mi-ar fi plăcut să găsesc pe cineva, o persoană, o instituţie, un nume de cult care să-şi asume apocalipsismele, desluşirea cauzelor şi indicarea căii către salvare, dar ciuciu. Toate datele de „identificare” s-au rezumat la două numere de telefon, culmea, ambele de Orange – adicătelea, nici măcar nu era unul de la Orange, altul de la Vodafone ori Cosmote… Prima (şi ultima) întrebare care mi s-a iţit în minte: oare cât o costa minutul dacă suni la unul din cele două numere? Ceva îmi spune că nu-s nici gratuite şi nici măcar la „tarif normal”…