PSD şi obsesia controlului

De Redacția

luni, 28 aprilie 2014, 01:50

5 MIN

Vrea să controleze totul, de la Federaţia de Fotbal la Academia Română.

Când spui că PSD vrea să acapareze în totalitate statul, o parte importantă e de fapt deja sub control, pare o afirmaţie abstractă şi alarmistă. Mulţi se vor grăbi, de altfel, să te contrazică. Eşti panicard, excesiv de pesismist sau, asta e deja grav, eşti băsist. Dacă intrăm însă în detalii, temerile nu mai par însă deloc atât de absurde şi atât de abstracte. În toamna anului 201,3 primii doi oameni din guvern, Victor Ponta şi Liviu Dragnea, s-au implicat direct, pe faţă, în algerile pentru desemnarea conducerii Federaţiei Române de Fotbal pentru a se asigura că omul lor, Gino Iorgulescu, iese câştigător. Mai recent, Partidul s-a mobilizat pentru a-şi plasa omul şi în fruntea Academiei Române. Pentru că, nu-i aşa, nu ştii niciodată când poţi avea nevoie şi de această instituţie. Partidul a ieşit, bineînţeles, din nou victorios. Academicianul ieşean Viorel Barbu, care între altele a şi „păcătuit” nepermis denunţând public plagiatul primului ministru, a pierdut la trei voturi diferenţă în faţa unui contracandidat cu performanţe academice semnificativ inferioare. Cineva din interiorul Academiei a dezvăluit că pesediştii au acţionat literalmente în formula om cu om pentru a tranşa disputa în favoarea lor.

Consiliul Rectorilor, controlat de Ecaterina Andronescu, o mulţime de rectori şi decani din universităţile din ţară, consiliile de administraţie din regiile locale, din cele naţionale sau din diverse instituţii publice, multe structuri sindicale şi asociaţii profesionale, toate sunt controlate în bună măsură de PSD. Ştiu din experienţă directă cum arată lucrurile într-un consiliu de administraţie precum cel de la televiziunea publică. Oamenii partidului (formal independenţi din punct de vedere politic) sunt chemaţi regulat pentru a informa conducerea PSD şi pentru a fi instruiţi. Primesc SMS-uri cu instrucţiuni chiar în timpul şedinţelor de consiliu de administraţie. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Să nu credeţi că toate partidele fac la fel. Asta nu înseamnă neapărat că persoanele pe care ceilalţi le trimit în astfel de structuri de conducere sunt neapărat mai bune în plan profesional sau chiar mai oneste, dar nici o altă formaţiune nu este bântuită de obsesia controlului total, nici măcar pe departe, în măsura în care acest lucru se întâmplă la PSD. Avem şi un exemplu foarte recent. Stelian Tănase a suferit un atac de cord după ce a aflat că în ciuda asigurărilor pe care le primise de la Victor Ponta şi a repetatelor sale dovezi de loialitate Partidul dorea totuşi să-şi instaleze omul săuîn fruntea TVR. Şi asta deşi impactul televiziunii publice este în momentul de faţă extrem de limitat, iar PSD are la dispoziţie tunuri mediatice loiale mult mai eficiente: Antena 3 şi România TV (al cărui proprietar, Sebastian Ghiţă, este colegul de partid şi prietenul apropiat al premierului). Spre comparaţie, Traian Băsescu a numit în două poziţii cheie de putere şi influenţă din stat un pesedist, pe George Maior în fruntea SRI, şi un liberal, pe Teodor Meleşcanu, în fruntea SIE.

Ca să întregim fotografia politică a momentului nu trebuie evident să uităm ce se întâmplă la nivelul administraţiei locale. De 25 de ani, PSD deţine neîntrerupt, desigur cu variaţii de pondere de la un ciclu electortal la altul, controlul asupra acesteia, având de departe cel mai mare număr de primari, consilieri locali şi judeţeni, preşedinţi de consilii judeţene. În urma alegerilor din 2012, partidul lui Victor Ponta a câştigat 22 (24 împreună cu UNPR şi PC) de mandate de preşedinţi de CJ din 41, dar chiar şi acolo unde poziţia este ocupată de un membru PNL (care a câştigat 30% din mandate) PSD deţine în cele mai multe cazuri o influenţă dominantă datorită numărului de consilieri. Ceea ce i-a permis să pună pe picioare, plecând, bineînţeles, în faza iniţială de la activul fostului PCR, o formidabilă maşinărie electorală. Spre comparaţie PDL are doar 2 preşedinţi de CJ, tot atâţia cât UDMR (care este parte a coaliţiei de guvernare).

O astfel de dominaţie în plan politic, administrativ, logistic, financiar este prin definiţie nesănătoasă. Chiar şi atunci când puterea este exercitată de lideri competenţi, cu certe abilităţi de guvernare. Lucrurile arată cu atât mai rău atunci când la pupitrul de comandă al ţării se află oameni evident depăşiţi de situaţie, dincolo de multe alte păcate, inclusiv în materie de integritate. E adevărat, PSD era la fel de obsedat de ideea de acaparare totală a statului şi pe vremea lui Adrian Năstase. De pildă, Dorina Mihăilescu primea în fiecare zi la guvern sumarul de la Jurnalul de ştiri al TVR într-o perioadă în care televiziunea publică chiar conta ca impact. Dar măcar la vârf, în guvern, se aflau oameni cu siguranţă mai competenţi decât cei de acum. Comparaţi-i pe Adrian Năstase, Miron Mitrea sau Mihai Tănăsescu cu Victor Ponta, Dan Şova sau Titus Corlăţean! În plus, ne aflăm acum într-o perioadă mult mai complicată în plan economic şi mai ales în ceea ce priveşte securitatea naţională, în condiţiile situaţiei explozive din regiune.

România de astăzi arată ca un autobuz condus de un şofer abulic care are motorul gripat, dar este în schimb dotat cu un claxon imens. Foarte puţină guvernare şi multă, foarte multă propagandă. Un comentator remarca recent într-o emisiune de televiziune simbolistica unei fotografii care descrie actuala guvernare mai bine decât o sută de analize: barca pneumatică trasă de jandarmi din care Victor Ponta şi Liviu Dragnea „inspectau” efectele inundaţiilor într-un sat din judeţul Teleorman era însoţită de o alta, plină ochi cu jurnalişti şi cameramani de televiziune.

Dacă ne uităm la afişele electorale ale partidului de guvernământ aflăm că dl. Ponta şi colegii săi vor să trimită la Bruxelles „oameni mândri că sunt români, care vor apăra România”. Nu e greu să ghicim de cine vrea PSD să apere ţara. De „rău voitori”precum Monica Macovei care se fac vinovaţi de a fi ponegrit în chip „nepatriotic” ţara în Parlamentul European şi prin varii capitale occidentale. Mai aflăm că ea, ţara, mai trebuie apărată şi de „extremismul european” care a împins românii la periferia continentului. Nu sună foarte diferit de retorica utilizată de Viktor Orban şi de FIDESZ în Ungaria. Aşa că nu este greu de imaginat cum ar putea arăta în viitor o Românie ideală, în versiune Ponta-PSD: o ţară bine controlată, o justiţie şi o presă „cuminţite”, apărată la Bruxelles de o falangă de oameni curajoşi, decişi să apere „cuceririle” PSD în faţa asaltului adversarilor interni şi externi şi răutăţilor împroşcate de aceştia.