Caută 
3 MIN
Video
Povestea echipei CSMS din această primăvară seamănă izbitor cu cea din toamna trecută. Se mai aşteaptă doar repetarea finalului fericit
Pentru cei mai mulţi, istoria este o colecţie de antichităţi: din paleolitic până în epoca modernă, nu neapărat contemporană, care este trăită de noi înşine. Există, însă, oameni cu memoria scurtă, cărora trebuie să le aminteşti şi evenimentele recent petrecute, pentru a trage învăţămintele, de care disciplina numită istorie este plină ochi.
Ajungem degrabă la fotbal, mai exact la fotbalul ieşean. Pentru tinerii de azi, istoria înseamnă Matei, Voica, apoi Lupulescu, Cuperman, Simionaş, generaţia lui Romilă şi Simionaş, poate chiar generaţia risipită de juniori campioni naţionali, cu alde Căunei, Cobulianu, sau Cip Paraschiv. (Cu excepţia ultimului, cine îşi mai aduce aminte de ei?). Iată, însă, că sunt evenimente din istoria recentă a Iaşului fotbalistic, mai exact CSMS Iaşi, de care majoritatea suporterilor, ba chiar şi unii conducători uită, sau ca să nu-i etichetăm drept "amnezici", se fac că uită. O istorie contemporană, veche de mai puţin de un an.
Să rememorăm faptele: Vara trecută, CSMS a pornit la un drum nou în Liga I, cu Ionuţ Popa pe banca tehnică. Până pe 27 august, data rezilierii contractului cu Popa, echipa ieşeană a acumulat doar două puncte, dar puţini se aşteptau măcar la alea, dat fiind programul infernal. De altfel, "decapitarea" lui Ionuţ Popa nu s-a produs pentru că echipa Iaşului n-a reuşit să bată Dinamo, Rapid, CFR Cluj ori Petrolul, ci, pur şi simplu, din mici-mari neînţelegeri la vârf, între încăpăţânatul tehnician sud-vestic şi managerul de Dâmboviţa, Florin Prunea, neînţelegeri în care degetul pe balanţă a fost pus de primarul Gheorghe Nichita. În fine, poate schimbarea a fost necesară, mai mult pentru calmarea apelor învolburate, dar şi pentru necesitatea "unui şoc la echipă", în fapt o metaforă răsuflată până la limita nervilor, care explică numărul record de demiteri de tehnicieni din Liga I.
A venit Liviu Ciobotariu, care, iniţial, s-a acomodat mai greu la realităţile ieşene. Dovadă primul meci accesibil, primul care trebuia câştigat pentru remedierea unei stări dezastruoase, cel de la Bistriţa, a fost pierdut. Au urmat alte câteva înfrângeri şi o victorie ca vai de lume cu Severinul, în Copou. Şi nebulosul (la propriu!) eşec din Copou, contra Concordiei Chiajna. A început dorul de "şocuri la echipă", mai întâi în tribune, apoi în birouri. Pe 26 octombrie, ultimatumul acordat de conducere tandemului Prunea-Ciobotariu a expirat, odată cu înfrângerea la limită de la Giurgiu, iar şefimea din Copou a descoperit că Florin Prunea este greu de demis. Cu "Ciobi" n-ar fi fost mare problemă, dar s-a dovedit că este greu de înlocuit, fiindcă nu găseşti la tot pasul tehnician mai demn de încredere, la posibilităţile financiare ale echipei ieşene. Volens-nolens, a venit un nou vot de încredere şi la 2 noiembrie a început, cu meciul din Copou (4-0 cu "U" Cluj), o serie incredibilă, care a trimis Iaşul, pe moment, din zona incandescentă în zona fierbinte.
Ciobotariu a câştigat încrederea suporterilor, iar primăvara se arăta plină de speranţe. Dar istoria, fie şi recentă, are un păcat capital: se mai repetă din când în când. După aşteptatul infern de la începutul sezonului, a venit primul meci care trebuia câştigat cu orice preţ. În loc de Gloria Bistriţa, Viitorul Constanţa. Şi nu a fost câştigat. Din nou, scandări din tribune, din nou "şoc la echipă", din nou căutări pe firul scurt, din nou, ultimatum.
Bine ar fi, ca istoria recentă să se repete, măcar pentru împrospătarea memoriilor. Nu de alta, dar şanse de salvare sunt destule, adversarii până la final sunt accesibili, mai pot să apară şi surprizele licenţierii. Totul depinde de ceea ce consideră şefii clubului că are nevoie de echipa CSMS Iaşi în acest final fierbinte: şocuri, sau linişte şi încredere.
