România pesediocră

Transcriind zilele trecute tot felul de însemnări de pe diferite suporturi (un caieţel „de drum”, un caiet „de casă”, foi volante), am dat peste următoarea sintagmă notată la Amnaş, în data de 28.09 a.c.: Omul pesediocru. Şi m-am gândit că n-ar strica să adun la un loc, sub pălăria acestei sintagme, toate însemnările cu privire la actualitatea politică recentă, asezonate cu un comentariu (unde-i cazul). Teza? Omul nou al lui Ceauşescu există şi este îndeobşte… pesediocru.

Liviu Dragnea, preşedinte PSD şi parlamentar, în faţa DNA-ului: „Eu sunt un om simplu…” (13.06.06)

Liderul vremelnic al oamenilor pesediocri se dă umil, tare umil – înainte de alegeri.

Adrian Severin: „Nu a fost o luptă între corupţi şi cinstiţi, ci între patrioţi şi trădători”.

Gura păcătosului… Cum ar veni, corupţii noştri-s patrioţi, iar cinstiţii… trădători! (17.11.16)

Tăriceanu: „Dictatorul discută direct cu poporul!” (25.01.17)

„Dictatorul”? Iohannis, desigur. Deci: omul pesediocru nu e neapărat nici membru PSD, nici votant PSD. Dar e cu certitudine cineva care n-are simţul măsurii nici în vorbă, nici în fapt.

PSD a inventat dezbaterea publică fără accesul presei. (28.01.17)

Contextul? Discutarea OUG 13. Deci: omul pesediocru urăşte presa liberă (şi critică) şi iubeşte presa… pesediocră şi obedientă.

România PSD-ALDE: o formă fără fond şi în curând şi fără fonduri. (23.03.17)

Din păcate, n-am exagerat defel când am scris în martie „în curând”.

Cine-i votează pe populişti? Păi, populimea! Asta ca să-l parafrazăm pe colecţionarul de hărţi Adrian Năstase care a introdus argoticul „pulimea” în discursul politic public. (29.03.17)

Analfabeţi funcţionali într-o ţară disfuncţională. (2.04.17)

Omul pesediocru, dus în cârcă de analfabeţii funcţionali ai ţării, se descurcă de minune doar într-o ţară disfuncţională.Lupta cu anticorupţia (09.06.17)

Omul pesediocru consideră lupta împotriva corupţiei un act anti-naţional.

Criptocomunistul Dorneanu dă directiva, încalcă el însuşi constituţia. (25.06.17)

Contextul? OUG 13, 14, lupta pe Justiţie. Pe omul pesediocru ajuns în vârful unei instituţii fundamentale a ţării îl doare-n cot de Legea fundamentală.

Care-s cei mai valoroşi oameni? Cei care nu pot fi cumpăraţi. (19.08. 2017)

De ăştia, omul pesediocru vrea să scape cu orice preţ. Şi îi reuşeşte tot mai bine: românii pleacă pe capete care-ncotro, numai să scape, la rândul lor, de pesediocri.

România SCD – Stat în Curs de Destructurare (21.08.17)

Vezi articolul „O ţară-n curs de destructurare” din ZdI.

Nu-i înţeleg pe oamenii cu scaun la cap şi cu picioarele pe pământ în viaţa de zi cu zi (deci nu mă refer la populimea votantă PSD), adică aceia care ştiu că 2+2 fac 4 şi atât, cum de pot vota ori lua partea unor partide ALDE-PSD care de la preluarea guvernării încoace vor să ne convingă zi de zi că 2+2 poate da şi 5, uneori chiar şi 6 sau 7! (27.08,17)

Mai nou, aritmetica pesediocră s-a mai rafinat: Dragnea şi ceata lui vor să ne convingă şi că 2 – 2 dă cu plus (1 sau 2, după caz, dar în niciun caz 0)!

„Din câte ştiu, în justiţie nu-s probleme!” Ghici ciupercă cine-o spune? Dragnea scăpat cu suspendare şi inculpat într-un al doilea proces care se reia de la zero pentru că o judecătoare mai întâi s-a gândit să se pensioneze (profitori în cauză sunt şi Tăriceanu, şi alţii), apoi s-a (răz)gândit să nu se pensioneze chiar de tot, cel puţin nu şi din dosarul lui Şova. (05.09.17)

Mişto model de funcţionare a Justiţiei sub oblăduirea pesediocrilor de la butoane, nu?

Ionuţ Mişa, ministrul Finanţelor: „Nu există niciun risc în momentul de faţă!” (cu privire la lipsa banilor de la MApN). (05.09.17)

Un ministru pesediocru, dacă deschide gura, n-are cum să nu se dea măcar un pic de gol. Nu trebuie decât să subliniem partea a doua a declaraţiei: „în momentul de faţă!”…

Bugetnici (26.09.17)

Omul pesediocru este, în principiu, un individ indisolubil conectat la banul public. Ca această legătură să nu sufere vreo „accidentare” cu urmări cronice, bugetarii oneşti şi harnici trebuie înlocuiţi cu bugetnicii de partid.

Oamenii fără trecut şi fără viitor sunt cei mai periculoşi, pentru că-s în stare de orice. (28.09.17)

Mai nuanţat: omul pesediocru n-are respect pentru trecut (vezi Şerban Nicolae), n-are respect pentru prezent (vezi Dragnea şi sindrofia pesediocră în ziua comemorării tragediei de la Colectiv) şi n-are respect nici pentru viitorul comunităţii din care face parte: e dispus să-l amaneteze oricând şi oricum şi oricui, dacă asta-i asigură un viitor (mai bun) lui şi neamului său pesediocru.

Paradoxul românesc contemporan: scursurile se scurg în sus. (18.10.17)

În România pesediocră, contraselecţia e model de promovare. Meritocraţia loco: cine are cazier (în sens generic), e considerat dinamic şi descurcăreţ, ca atare merită plantat în funcţii importante.

Ce-ar mai fi de spus? În România, ca peste tot în lume, există oameni şi oameni. Unii îs, alţii nu-s. În România pesediocră, cei care îs sunt conduşi de cei care nu-s, iar ţara riscă să ajungă într-o poziţie tare incomodă, dacă nu şi una fără de ieşire: cu faţa la perete şi cu spatele la zid.

Ca să-l parafrazez pe Labiş, trăim din nou în miezul unui ev aprins. Aprins de oameni pesediocri, mai nou şi incendiatori de profesie. ALDE-PSDragnea&Co sunt dispuşi să dea foc ţării ca să-şi acopere infracţiunile şi infractorii. Dacă-i lăsăm, nu mai avem nicio scuză.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist