Românii respectă legea lui Arhimede

* Azi, de Sfinţii Talaleu, Talasie şi Marcu Pustnicul (e şi zi de dezlegare la peşte!), tragem linie după două săptămâni de campanie şi doar cu linia asta rămânem, că e singura dreaptă, în context. Mâine va fi sărbătoare mare, aşadar încă de azi le urăm cele de cuviinţă numiţilor Elena, Constantin, Lenuţa, Costel (sau sub alte forme, de la Lenuş la Leny şi de la Costică, Ticu şi Titi la Tyty). La mulţi ani! Cam asta e pe partea onomastică; mâine va fi un chef lung, iar asta-i bine, că mai uită omul de alegeri. Oricum, interesul general e altul: vine vara, vin căldurile, nivelul de trai scade, iar cel al apei din ştranduri creşte, dizlocat de românii năduşiţi, cu chef de răcorit (mulţi cam burtoşi, de la şaorme, ceafă, şi cârnaţi cu multă pâine!). Un ştrand reprezintă, din nefericire, o investiţie delicată, care se amortizează doar în zilele calde; puţini curajoşi se aventurează în afacerile cu baze de agrement. Unul dintre ei este chiar interlocutorul nostru de azi:

– Bună ziua! E frumos aici, la dumneavoastră, dar parcă nu-i totul amenajat… Am văzut meşteri care târâiau sculele şi mulţi colaci de sârmă, deşi m-aş fi aşteptat să văd colaci de salvare, pe marginea bazinului!

– Şi colacii de sârmă sunt tot pentru salvare, că repar găurile din garduri…

– Ca să nu intre câini, hoţi sau unii care vor să facă baie fără să plătească, nu?

– Şi asta, dar mai ales ca să nu iasă cei care au plătit…

– Dar nu e bine să iasă, ca să se întoarcă şi să plătească din nou?

– Unii ies şi mai povestesc una, alta, îşi sperie cunoscuţii şi aşa pierdem clienţi…

– E ceva de speriat aici, în ştrandul dumneavoastră?

– Unii oameni sunt mai nevricoşi, se sperie din orice. Soacră-mea, de pildă, s-a speriat şi de la un şarpe pe care i l-am pus în sân! Socrul, la fel, când l-am lăsat în beci, coborâse după vin şi i-am tras scara…

– Cu colacii de sârmă am lămurit-o, dar de salvare aveţi?

– Noi, din domeniu, avem o vorbă: cine nu ştie să înoate nu se bagă în apa mare! Dacă se bagă, devine un exemplu pentru ceilalţi şi un subiect pentru televiziuni şi ziare. Cine ştie, n-are nevoie de colac.

– Dar, totuşi, unii înotători obosesc sau îi apucă vreun cârcel: cu ei ce faceţi?

– Când aţi venit aici, aţi trecut pe lângă bazin: v-aţi uitat mai atent la apă?

– Cum, care bazin? Balta aia mare şi puturoasă, în care se scurg deşeurile de la canalizare, ca să mă exprim frumos, e bazinul de înot?

– E bazin? Este! Conţine lichid în care se poate înota? Conţine! Pot să vă spun şi că riscul de înec e mult mai mic, fiindcă lichidul ăsta e mult mai dens decât apa! Când am promovat ştrandul doar atât am scris: loc agrement cu bazin! Am minţit pe careva? N-am scris nicăieri că e apă curată, deşi avem aşa ceva!

– Unde aveţi? Nu ţin minte să fi văzut.

– Păi dacă n-aţi trecut pe la bufetul nostru! Acolo avem, la sticle de jumătate, plată şi carbogazoasă, care merge la şpriţ de vară până-n seară, cum se mai spune!

– Dar apă pentru făcut baie în ea, apă curată, nu-i?

– Pentru baie n-avem, doar pentru duşuri, dar le-am scos, că n-aveau căutare.

– Clienţii dumneavoastră nu fac nici măcar duş?

– Dacă tot nu intră în bazin, de ce să mai facă? Fac acasă, la ei, pe apometrul lor!

– Am văzut, totuşi, într-un colţ, nişte saltele pneumatice; sunt clienţi care se bagă în apă, chiar şi aşa de scârboasă?

– Sunt clienţi care se bagă de dimineaţa în bufet, pentru ei sunt saltelele, că îi mai muşcă maimuţa pe unii şi trebuie să se întindă niţel.

– Văd că, până la urmă, aici e mai mult crâşmă decât ştrand şi parcă anume evitaţi tot ce are legătură cu scăldatul, aşa-i?

– Recunosc, am o problemă în sensul ăsta, m-aţi prins. Vă spun, dacă nu scrieţi la ziar. Deci, anul trecut, am avut chiar ştrand, adevărat, cu apă adevărată în el, sus, pe un deal pitoresc… Era o privelişte minunată, venea lumea la scăldat, era bine.

– Păi ce s-a întâmplat, de ce n-aţi continuat?

– A fost foarte cald într-o zi şi, când s-a terminat programul de lucru, toţi oamenii au ieşit de la serviciu şi au venit urgent la bazin, şi-au aruncat hainele şi-au sărit în apă aproape simultan.

– Şi?

– Şi de legea lui Arhimede aţi auzit? Volumul celor din bazin a dizlocuit un volum egal de apă, unul mare, care a luat-o la vale. Poate că vă mai aduceţi aminte de ştirea aia, din vara trecută, "Puhoi venit din senin a distrus patru sate şi a luat cu el animalele oamenilor! Guvernul a oferit sinistraţilor termopane şi apă plată!". Eu am fost de vină, aşa să ştiţi!