S-a ales praful dintr-un program naţional care avea succes. Depistarea scoliozei a ajuns în sarcina părinţilor

În Iaşi, programul a funcţionat încă din 2010, la Spitalul de Copii „Sf. Maria“, iniţial timp de trei ani printr-o colaborare cu medicii din cabinetele de medicină şcolară, care erau angajaţi de către spital pentru a îi consulta pe copii. Cazurile care prezentau semne de scolioză erau redirecţionate către medicii specialişti pentru stabilirea unui diagnostic. În următorii doi ani, acest lucru a fost făcut doar de medicii specialişti, iar numărul copiiilor consultaţi a fost şi de cinci ori mai mic.

Astfel, din 2010 până în 2014, au fost consultaţi peste 12.000 de copii ieşeni. În 2010, primul an în care a fost implementat programul, din cei 1.773 de copii consultaţi, 14% au fost confirmaţi cu scolioză, în anul următorul numărul fiind mult mai mare, de 4.800 de copii consultaţi. Dintre aceştia, 17% prezentau diferite forme de scolioză. În 2013 şi 2014, ani în care consultaţiile s-au făcut doar de către medicii specialişti, numărul copiilor consultaţi a scăzut drastic, fiind văzuţi doar 704, respectiv 862 de copii, iar diagnosticul a fost confirmat la 8%, respectiv 10% dintre aceştia. Astfel, medicii ortopezi susţin că în forma iniţială, în care consultaţiile erau făcute mai întâi de medicii din cabinetele şcolare, adolescenţii şi copiii erau urmăriţi şi diagnosticaţi timpuriu, numărul intervenţiilor chirurgicale fiind mult mai mic.

Programul a fost însă întrerupt în 2014, după ce prof.dr. Mihai Jianu de la Spitalul „Grigore Alexandrescu“ din Bucureşti, coordonatorul programului, a ieşit la pensie. Acesta a fost reluat în 2015, de prof.dr. Gheorghe Burnei de la Spitalul „Marie Curie“ şi se realiza printr-un parteneriat între medicii ortopezi şi medicii de familie. Medicii spun că acum depistarea a căzut mai mult în sarcina părinţilor, care ar trebui să meargă periodic, în fiecare an, la un medic ortoped pentru control. Din păcate, majoritatea ajung la medic atunci când coloana copilului prezintă un grad de curbură de peste 40 de grade, fiind necesară intervenţia chirurgicală pentru tratament. „De obicei, părinţii ajung târziu să se adreseze unui medic, când văd deja că hainele copilului încep să stea strâmb pe el. Recomandat este ca de la vârsta de 4 ani şi până la pubertate, până la 12-14 ani, să meargă periodic la consult la un ortoped pentru verificarea coloanei“, a precizat dr. Sergiu Straticiuc, medic primar ortoped în cadrul Clinicii de Ortopedie Pediatrică de la Spitalul de Copii din Iaşi.

Acesta mai susţine că orice modificare la nivelul aspectului şi simetriei spatelui, a umerilor, omoplaţilor sau sânilor, în cazul fetelor, necesită o examinare atentă din partea părinţilor sau a medicului de familie, urmat de consult de specialitate la ortopedul pediatru. „Depistarea precoce a bolii asigură iniţierea unui tratament care va limita agravarea deformării coloanei vertebrale. În lipsa acestuia, deformarea coloanei se va agrava, cu consecinţe este­tice, asimetrii importante, dar şi func­ţionale, adică disfuncţii cardiace şi respiratorii şi necesitatea intervenţiei chirurgicale“, a completat medicul ortoped.

De asemenea, la agravarea afecţiunii contribuie şi purtarea ghiozdanelor grele de către copii, lucru care suprasolicită coloana vertebrală. În mod normal, ghiozdanul ar trebui să reprezinte 8,2% din greutatea unui copil şi fie mulat pe curburile coloanei vertebrale. Concret, să aibă un perete flexibil, nefiind indicate cele cu spate rigid şi nici ghiozdanele sau genţile purtate pe un singur umăr. De asemenea, important este ca ghiozdanul să aibă şi o dimensiune potri­vită în raport cu înălţimea copilului.