Caută 
3 MIN
* Cunoaşteţi deja staţiunile all-inclusive, în care turiştii, de cum ajung, se întind la veselit / bronzat / scăldat / mâncat / băut / etc. Acestea se înmulţesc pe vară ce trece, însă doar pe partea de mare-plajă: n-am prea văzut asemenea staţiuni şi în alte zone de atracţie. Acum, într-o perioadă în care agroturismul pare o variantă mai accesibilă, se simte nevoia unei schimbări în domeniu, unei raze de noutate. Ne bucură faptul că un domn, un mic întreprinzător, a inaugurat o primă staţiune agroturistică all-inclusive de şes:
– Ce aţi făcut aici şi de unde v-a venit ideea?
– Am făcut ce-am putut, cu ce-am avut. N-am avut mult, nici n-am putut mult, dar rezultatele n-au întârziat să apară.
– Cum e staţiunea dumneavoastră all-inclusive, ce aţi inclus în preţ?
– Am inclus biletul de autobuz până aici sau taxa de "ia-mă, nene"…
– Dus-întors, nu?
– Dus, că poate unii se îndrăgostesc de plaiurile astea şi vor să rămână… Am luat în calcul şi un improbabil eveniment nefericit, când nu mai trebuie bilet de întors, că nu ştii ce aduce ceasul…
– Există riscuri atât de mari?
– Mai mici decât la mare. Există riscul de taur comunal, dar nu e riscul de înec în mare sau piscină, că n-avem mare şi piscină. Adică avem mare şi munte, la egală distanţă; tot la egală distanţă, pădure, râu, nămol pentru tratarea unor boli şi mall în plin oraş… De la mall la nămol e un singur pas, cum s-ar zice.
– La egală distanţă de câţi kilometri?
– Dacă ai maşină şi te iei cu drumul nici nu simţi cum trece timpul!
– Am înţeles că staţiunea se confundă cu localitatea asta, în care sunteţi primar…
– Tot satul e o staţiune all-inclusive, că altceva n-avem ce face… Am încercat cu agricultura, n-a mers. Nici cu cultura: uitaţi-vă la feţele lor! A mers puţin industria extractivă, până s-a aflat că oamenii extrăgeau din conducte; la fel şi producţia de şine de cale ferată…
– Au produs localnicii şine?
– Aşa ziceau ei, când ieşeau noaptea, cu faiurile şi căruţele, că ies la produs… Am încercat cu multe şi n-am reuşit; acum, poate, cu agroturismul all-inclusive…
– La mare lumea merge să se bronzeze, să se scalde. Aici ce face?
– Cine se scaldă în gârla noastră iese gata bronzat, nu mai pierde timp la soare. Bronzul nu se duce, la ce elemente chimice varsă în apă fabricile de mezeluri din amonte. Contribuie şi praful la bronzarea rapidă!
– La all-inclusive turiştii pot mânca orice, în orice cantitate, cât de mult au chef şi pot; aici, la dumneavoastră, tot aşa e?
– Exact la fel: cine vine poate mânca orice este, cât are chef şi cât poate!
– Înseamnă că se consumă mult, nu?
– Doi dumicaţi de om, maximum! Mâncarea de prin părţile noastre e cam iute, se pun multe condimente, să nu se simtă mirosul, că sătenii nu prea au frigidere…
– Pe partea cu băutura cum e?
– Mai bine ca la turci, unde turiştii pot bea oricâte băuturi locale, dar pentru străine plătesc. La noi nu plătesc nimic pentru băuturi străine, că n-avem. De-ale noastre, câte vor, dar leşină după prima gură, nefiind obişnuiţi cu soiul. A încercat unul, în iunie, şi încă nu şi-a recăpătat glasul!
* Într-o cu totul altă ordine de idei, ştiţi desigur că există salamul de vară, care se păstrează bine pe căldură; am înţeles că locuitorii unei insule din Pacific, canibali de felul lor, au inventat pe lângă salamul de vară şi salamul de văr, cel de cumnat şi parizerul de cumătru.
