Seisme proaspete, de Buzău

* Judeţul Buzău era cunoscut mai ales pentru Întorsura Buzăului (oraş din Covasna), covrigii de Buzău (produs tradiţional) şi cârnaţii de Pleşcoi. Mai nou, Buzău a devenit cunoscut şi drept zonă seismică a patriei, după ce au fost semnalate cutremure cu specific local; asta arată că oferta se diversifică pe zi ce trece şi că apar mereu noi jucători pe piaţa seismelor. Chiar ne mirăm că ungurii, care vin cu kurtos kalacs la toate târgurile, încă n-au băgat cutremure de-ale lor. În Teleorman e mai greu să fie cutremure, dacă nu vrea Dragnea; la fel şi pe la Vaslui, că sătenii ar începe să sape, să caute epicentrul, să-l scoată şi să-l bea…

* Chiar în timp ce scriam textul ăsta a fost un cutremur de vreo 4 grade, însă nu la Buzău, ci în Vrancea; noile seisme au răscolit o problemă mai veche: ce ne facem, în caz de ceva mare? Se ştie că nu sunt bani pentru consolidarea clădirilor cu buline roşii (poate doar dacă se lipesc pe ele şi mai multe buline roşii, să formeze un strat de rezistenţă), iar unele case se ţin doar în polistirenul de la exterior. Să nu uităm că, după 1990, românii au spart miliarde de pereţi de rezistenţă, mai ales pe la parter, unde s-au amenajat magazine non-stop sau cabinete.

* Ca în toate domeniile, şi pe partea seismică există păreri diferite: unii spun că mai multe cutremure mici sunt bune, fiincă reduc tensiunile şi îl întârzie pe cel mare; alţii sunt de părere că nu-s bune, că îi pregătesc loc curat de zguduit şi cutremurat. Unii spun că e bine să anunţi seismul din timp, chiar cu un minut înainte; alţii zic că astfel s-ar stârni panică şi s-ar lăsa cu mai multe victime călcate în picioare, în goana spre ieşirea din bloc / loc de muncă / supermarket / cinematograf / restaurant decât la un seism. Unii spun că e bine să te bagi sub tocul uşii, în vreme ce alţii sunt de părere că trebuie să te întinzi pe jos, lângă o mobilă solidă…

* Dacă tot suntem la păreri şi sfaturi, dăm şi noi, că altceva n-avem: pe 20 iulie 1944, Hitler a supravieţuit atentatului graţie unei mese, care l-a protejat de explozie. Deci, masă, nu pat, canapea ori şifonier! Prin urmare, cu cât sunt undeva mai multe mese, cu atât se oferă mai multă protecţie. Şi dacă nu-i acoperiş, riscul scade considerabil, că nu vă treziţi cu cărămizi sau chiar un planşeu în cap. În plus, se mai zice şi că, la cutremur, omul trebuie să aibă cu el lichide, să nu moară de sete. Adunăm datele şi tragem linie: reiese că, dacă vă temeţi de cutremur, ar fi bine să rămâneţi la o terasă, sub umbrelă, fără acoperiş, într-un loc cu multe mese şi cu multe lichide. Măcar cât mai e cald afară. Poftă bună!