Caută 
4 MIN
* După două săptămâni în care gălăţenii s-au zguduit de sute de ori, s-a enervat şi subsolul zonei etnografice şi seismografice Vrancea şi a dat un răspuns la peste cinci grade pe scara Richter. Era la televizor, duminică, titlul "Expert: s-a reactivat o falie în zonă" şi ni s-a părut normal să avem şi falii, nu doar faliţi. Aşadar, am avut un cutremur suficient de mare încât să ne trezească din somn, mai întâi cu zgâlţâitul, apoi cu zăngănitul umeraşelor goale dintr-un dulap. Pisica n-a simţit nimic, a sforăit în continuare, cum am procedat şi noi la replicile care, cu siguranţă, n-au întârziat să apară.
* Televiziunile, vorba crainicilor sportivi, au primit un balon de oxigen şi am aflat de pe toate posturile toate chestiile despre seisme, mai puţin data şi ora viitorului cutremur. Totuşi, ne aşteptam la mai mult: n-am văzut-o pe Paula Iacob, care să ne povestească despre seismul din 10 noiembrie 1940 (7,7 grade), cel din 6 octombrie 1908 (7,1) şi cele din august 1894, ianuarie 1838, noiembrie 1829 sau martie 1812. Şi nu am auzit să fi apărut pe vreun post Carmen Harra, spunând că ea a prezis totul încă dintr-o viaţă anterioară. Oricum, cine a avut ochi să vadă şi alte ştiri şi-a dat seama că în lume există pericole mai mari decât cutremurele: un bărbat a murit chiar în timpul concursului de înfulecat cârnaţi "Fomilă Pleşcoi", de la Berca. Aşadar e posibil să scapi din seism, din tsunami, din orice cataclism, dar să răposezi de la un mezel! Nu ştii de unde sare destinul: poţi trece oceanul înot, ca să te îneci pe mal, cu o bucată de cârnat, poţi supravieţui printre ruine de imobil prăbuşit la cutremur de zece grade, ca să-ţi cadă în cap un ghiveci de pe un pervaz etc. Prin urmare, să nu vă fie teamă, că tot rău iese!
* Am mai scris despre cutremure şi tocmai ne-am amintit că la cel din 1990, vara, clienţii unei terase de lângă unde locuiam atunci au ţâşnit afară şi nimeni nu s-a mai întors să achite consumaţia. Am aflat recent că nu e nevoie de seism pentru un rezultat similar, ajunge un telefon care să anunţe bombă la un restaurant: s-a întâmplat la Iaşi, în week-end, iar clienţii nu s-au mai întors să plătească. Oare nu se pot face poante dintr-astea şi la Parlament, de pildă, să anunţi o bombă în toiul şedinţei comune, iar toţi aleşii, panicaţi, să fugă şi să nu se mai întoarcă?
* Oricum, cutremurul de duminică a fost la o oră la care românii, în general, cam dormeau, cu excepţia celor aflaţi pe la diverse nunţi, botezuri, cumătrii, tăieri de moţ sau alte ocazii festive, care la 04:37 nu mai simţeau nici mama seismului, că unora le tremurau deja picioarele nu de la gradele pe scara Richter, ci de la cele din consumaţia lichidă. E posibil ca mişcările scoarţei terestre să-i fi făcut pe unii ospătari să mai verse din pahare, însă fără vreo intenţie de a înşela la gramaj; în rest, dată fiind ora, n-au existat cazuri de români care să se afle la frizerie sau la dentist, în timpul zgâlţâielilor, şi să se pomenească după aia cu dinţii găuriţi, nasul tăiat sau găuri în păr.
* Am mai urmărit materiale alarmante despre ce s-ar întâmpla în cazul unui nou cutremur şi mai mare şi despre soarta imobilelor cu bulină roşie. Fiindcă am avut, cu ani în urmă, treabă cu nişte meşteri, am ajuns să aflăm că, la cum se lucrează în zilele noastre, noroc cu tapetul de pe pereţi, termosistemul pus pe exterior şi rozetele sau baghetele din ipsos cu amoraşi poleiţi, că fără ele ar fi picat pereţii de hăăăt! De fapt, la urma urmei, ce îl stressează cel mai tare pe un proprietar de imobil cu bulină roşie? Evident, chiar bulina roşie, fiindcă o vede zi de zi! Dacă ar scoate-o de pe faţadă şi ar zvârli-o cât colo n-ar fi mai bine? Mai iute răposezi de la stress (sau de la un cârnat) în aşteptarea unui super-cutremur!
