Slugi şi ţoape

vineri, 22 septembrie 2017, 01:50
3 MIN
 Slugi şi ţoape

Ca şi cum, după 27 de ani de teste, cineva ar fi făcut un clasament al celor mai importante calităţi şi abilităţi pe care ar trebui să le aibă un om pentru fiecare poziţie de ministru, culminând cu cea de premier, şi, într-un moment de beţie, ar fi întors topul cu fundul în sus selectându-i tocmai pe cei care le contrazic flagrant.

Nu e deloc inimaginabil să ai, la un moment dat, ca ţară, un guvern incompetent. Se poate întâmpla oricând şi la case mai mari. La fel, nu e o surpriză ca guvernul ţării tale să devină la un moment dat corupt. E uşor de înţeles, de asemenea, că un guvern poate să te mintă, să-ţi înşele aşteptările, să promită una şi să facă alta, să ajungă la putere cu un program de dreapta şi să ia apoi măsuri de stânga, sau invers. Iar noi am avut din toate astea, măcar câte un pic, în toate combinaţiile posibile. Dar n-am avut, până acum, niciodată un guvern din care, dacă, prin absurd, cineva te-ar obliga să faci parte din el, să-ţi vină să intri în pământ de ruşine. Acum avem. De când îl avem pe Tudose cu ai lui în fruntea executivului României, nu încetez să mă mir, într-un crescendo care mă trimite uneori pe culmile exasperării dincolo de care nu te poate aştepta decât depresia, cum de-am putut ajunge până aici.

În general, e bine să nu ai aşteptări prea mari de la niciun partid sau politicieni. Să admiţi că nu pot fi cu mult peste ţara lor, că până la urmă o reprezintă într-un fel sau altul, cu bunele şi cu relele ei. Dar nu-ţi poţi imagina că din sânul lor, al celor care fac politică în ţara ta, cineva ar extrage tot ce-i mai deplorabil şi i-ar pune să te guverneze. Ai lua-o cel mult ca pe o glumă proastă. Dar iată că a fost posibil. Ca şi cum, după 27 de ani de teste, cineva ar fi făcut un clasament al celor mai importante calităţi şi abilităţi pe care ar trebui să le aibă un om pentru fiecare poziţie de ministru, culminând cu cea de premier, şi, într-un moment de beţie, ar fi întors topul cu fundul în sus selectându-i tocmai pe cei care le contrazic flagrant. Ai nevoie, să zicem, de un premier cu viziune, îl pui pe unul căruia îi lipseşte cu desăvârşire. Îţi trebuie la Educaţie un ministru care inspiră academism, îl pui pe unul care expiră analfabetism. E aproape o obligaţie nescrisă să pui în fruntea oricărui minister nişte oameni cu ţinută dacă nu neapărat cei mai buni din breasla lor, îi alegi pe cei mai grobieni. E bine ca ţara ta să fie guvernată de oameni cât de cât decenţi, le dai frâiele deciziei celor care te pot face oricând de râs. Dragnea, pentru că de la el pleacă toate astea, are inteligenţa unui mafiot de cartier. Nu-i plac decât slugile proaste şi ţoapele cu ambâţ de cucoană şi cu astea ne-a pricopsit. E singurul mediu în care se simte superior.

Nu mă-ndoiesc că sunt destui români care apreciază actualul guvern pentru că-l simt de-al lor. Pentru că sunt precum cei care-l conduc sau aspiră să fie. Dar într-o ţară cât de cât normală, există nişte mecanisme care blochează măcar în parte ascensiune unor asemenea specimene, iar pe cele care scapă în faţă reuşeşte la un moment dat să le elimine. La noi e invers. Contraselecţia e regula şi dacă cumva, din greşeală, mai trec prin sită şi oameni cu care să nu-ţi fie ruşine, vor fi scoşi în şuturi curând. 

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii