Speranţa moare ultima şi noi înaintea ei

Nici anul acesta luna lui cuptor nu se dezminte. Temperaturile sufocante au înfierbântat cu asupra de măsură până şi minţile politicienilor noştri. După ce parlamentarii noştri au votat într-o armonie de invidiat noul Cod fiscal, intervine Preşedintele, susţinut de Guvernatorul Băncii Naţionale şi îl trimite înapoi la parlament, pe motiv că facilităţile fiscale prevăzute de noul cod ar putea genera o nouă criză. Între timp domnul Dragnea este ales Preşedinte interimar al PSD-lui (în curând poate şi achitat) în timp ce Ponta, ciuruit bine, începe să-şi târâie mandatul, mai ceva ca piciorul înainte de a se opera, tocmai în Turcia.

Schimbarea şefului PSD schimbă şi relaţiile puterii cu opoziţia. Surprize peste surprize. Dragnea vrea linişte ca şi Iohannis, Gorghiu are aceleaşi opinii cu Gabi Oprea, iar Tăriceanu devine un moderat. Negocierile privind noul Cod Fiscal devin mult mai blânde şi fără nici un fel de obstacol. Pâna şi domnul Tăriceanu a acceptat un TVA de doar 20%. De remarcat este faptul că s-a negociat în absenţa celor de la Finanţe. Totul a fost tranşat doar de bravii noştri lideri de partid, puşi doar pe trăit, sunt preocupaţi doar de sine. Finanţiştii nu au fost consulţaţi, oamenii de afaceri nu au contat nici ei. De la revoluţie, politicienii noştri nu au avut nici fel de viziune economică sănătoasă. Totul s-a bazat pe taxe şi impozite. Unele cresc, altele scad sau se amâna şi uite aşa ne "bucurăm” tot de o fiscalitate ce sugrumă afacerile. Dubla impozitare există în continuare fără ca nimeni să intervină. De exemplu, începând de anul viitor, firmele care au biroul în propria locuinţă, aproximativ o sută de mii la număr, vor plăti un impozit pe clădiri de treisprezece ori mai mare. Şi exemplele pot continua. În plus nu există nici o corelaţie între întreprinderile mici şi mijlocii şi marile companii. Aleşii nostri nu înţeleg că taxele mari mari cresc evaziunea fiscală. Atunci când taxele sunt mici, nimeni nu-şi riscă afacerea. În actuala conjunctură politică, când bursele scad, situaţia din Ucraina se înrăutăţeşte, Rusia suferă şi ea, investitorii preferă ţările cu stabilitate politică şi fiscalitate mică. Totul ar fi posibil dacă am fi o ţară normală şi nu plină de corupţie. În România încă mai întâlnim primari tocmai de pe vremea comuniştilor, securiştii fie ei acoperiţi, fie nu, sunt în continuare la putere, iar marile tunuri tot ei le dau.

Despre securişti numai de bine. Ei sunt în toate, în cele ce sunt şi în cele ce mâine se vor face. Recent a apărut o nouă listă, lista lui Orcan. Nu ştiu în ce măsură este ea reală, pe ce se bazează ea, dar dacă se va dovedi, atunci, sincer, nimic nu mai e de făcut. Cum e cu putinţă ca în 25 de ani de la aşa aranjata revoluţie, aceşti securişti, chiar dacă nedovediţi parte dintre ei, încă să se mai afle infiltraţi în toate instituţiile statului şi prin toate partidele. România traieşte o perioadă în care totul se amestecă: securişti cu comunişti, urâtul cu frumosul, binele cu răul, dreapta cu stânga, în timp ce elitele ţării fie cele din trecut, fie cele de astăzi sunt marginalizate de tot felul de impostori. În atare condiţii nu ar trebui să se mai mire nimeni de promulgarea legii antilegionare de către Preşedinte. Iniţiatorii ei, printre altele nu sunt deacord ca străzile să poarte numele lui Petre Ţuţea sau Mircea Vulcănescu. Despre comunism şi victimile lui, nimic. Cu siguranţă această lege ne scarpină unde nu avem de ce.

Presa nu face nici ea excepţie. Jurnaliştii demască jurnalişti. O bună parte dintre "lucrătorii” din mass-media românească trudesc servind aceiaşi tagmă, mai ales cei care se pricep la toate. Iată doar câteva exemple. Domnul Mircea Marian scrie în Evenimentul Zilei: ”Mi se pare prea mult să dăm 28 de milioane de lei pentru snobi ce au invadat Festivalul Enescu”, în timp ce marele poet de la Cluj şi moderator la Realitatea TV, Octavian Hoandră susţine că Festivalul George Enescu "a ajuns un festival de fiţe”. Dumnealor nu înţeleg sau nu ştiu că o bună parte dintre snobi devin prieteni adevaraţi ai artelor, dar nu asta este dimensiunea şi importanţa acestui mare eveniment cultural de talie mondială.

În tot acest timp, Europa este invadată de imigranţi sirieni şi nu numai, fără ca nimeni să ştie cum se va termina totul. Nu e mai puţin adevărat că şi unii parlamentari români au început să migreze de la stânga la dreapta, mişcându-se ca nişte ştergătoare de parbriz, în funcţie de propriile interese. Alţii se refugiază chiar, cum ar fi alde Ghişe şi Vosganian, tocmai în ALDE de frica DNA-ului. Toamna se numară nu doar bobocii, ci şi parlamentarii. Se prefigurează noi majorităţi, sau poate şi un nou guvern!

Emil Stratan este curator expoziţii de artă şi publicist