Ştiri tătărăşti

În ultima mea vizită la ai mei, în Germania, mi-am cumpărat şi o carte. Una singură. De fapt, o cărticică – un mic dicţionar de cuvinte… decedate: Wort-Friedhof. Wörter die uns fehlen werden („Cimitir de cuvinte. Cuvinte care ne vor lipsi", Dudenverlag, Mannheim-Zürich, 2013).

Deşi mai posed un astfel de dicţionar german de cuvinte dispărute (Kleines Lexikon untergegangener Wörter/ „Mic lexicon de cuvinte dispărute”, primul de acest gen, aflat în 1993 la a 7-a ediţie de la cea princeps din 1971) şi deşi nu mi-a fost niciodată în mod concret de folos, am scos din buzunar 5 euro pentru unul recent, oarecum… la zi. Dar ştiţi ce m-a determinat, de fapt, să-l cumpăr? Un singur cuvânt, substantivul compus Tatarenmeldung (cu varianta Tatarennachricht) – anunţ tătăresc/ ştire tătărească, adică.

În viaţa mea nu auzisem vreodată sau întâlnisem vreundeva acest termen, iar acum, în 2015, aflam că-i mort cel târziu de prin 2013!

Iată ce se spune în dicţionar pe „piatra funerară” despre acest cuvânt german:

„O ştire (de groază) nu tocmai credibilă (pornind de la o ştire falsă adusă de un călăreţ tătar în slujba otomanilor în 1854 la Bucureşti cum că Sevastopolul ar fi fost cucerit, o ştire care a influenţat serios evenimentele în politică şi la bursă).”

Acum, se impune desigur un mic excurs despre ce s-a întâmplat prin anii aceia ai secolului 19. Iată, pe scurt, câteva date despre Sevastopol şi contextul istoric al „ştirii tătăreşti” (luate în principal de pe Wikipedia Germania): Sevastopolul, al cărui nume vine din greacă (Sevastúpolis) şi i-a fost dat în 1784 (un an după cucerire de către Imperiul Ţarist sub Ecaterina cea Mare) de prinţul Grigori Potiomkin, însemnând „Oraşul Majestăţii”, este cea mai mare urbe din peninsula Crimeea (395.000 de locuitori, oct. 2014) şi portul de bază (de anul trecut, din 21 martie 2014, mai exact) doar al flotei ruseşti din Marea Neagră, după ce Federaţia Rusă şi-a trimis faimoşii (rău-famaţii, mai degrabă) „omuleţi verzi” întru crearea cadrului proprice şi suficient de convingător pentru o rupere de Ucraina a Republicii Autonome Crimeea şi întoarcerea peninsulei strategice acasă, la „Maica Rusia”. Asta după ce a aparţinut timp de 60 de ani mai întâi de RSS Ucraineană (1954-1990), apoi de Ucraina (1990-2014).

În Războiul Crimeei (1853-1856), Sevastopolul a fost asediat timp de unsprezece luni de trupele aliate ale Franţei şi Marii Britanii, iar în 8 septembrie 1855, după cucerirea fortului Malakov, trupele ruseşti au abandonat oraşul, nu înainte să arunce ei înşişi în aer ce mai rămăsese în picioare, astfel că din Sevastopol n-a mai rămas decât un morman de moloz. Miza atinsă de forţele aliate: stoparea expansiunii ruseşti, în detrimentul „bolnavului de pe Bospor”, cum era considerat Imperium Otoman la vremea aceea.

Ca fapt divers, pe timpul celui de-al II-lea Război Mondial, Sevastopolul, considerat drept cea mai puternică fortăreaţă din lume, a fost asediat de trupele germane şi cucerit după lupte grele în iunie 1942, ca să fie apoi recucerit de ruşi după mai puţin de doi ani (în mai 1944).

Din păcate, majoritatea ştirilor care vin de aproape un an de prin Crimeea, din Estul Ucrainei şi Federaţia Rusă nu mai sunt „tătăreşti”, nu mai sunt, deci, false, ci „doar”… de groază. Cea mai recentă (dar, probabil şi din păcate, nu şi ultima): asasinarea mişelească a politicianului Boris Nemţov, liderul opoziţiei ruse.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist