Stop joc, politrucilor!

Păsăroiul Ponta mălai visează. Iar. Şi USL („am discutat cu Liviu tot ceea ce este bine pentru PSD şi pentru alegătorii noştri, ai USL”)!

După ce Valeriu „Zorro” Zgonea a fost izgonit din PSD pe motiv de ieşire aiurea din zidul penalilor în faţa loviturilor libere executate de DNA, iaca, VVP-ul stă să revină în politica mare, şi asta nu oricum, ci direct pe fotoliul omului numărul 3 (trei) în stat, adică la şefia Camerei Deputaţilor.

Sigur, mai are PSD-ul de trecut un hop – modificarea Regulamentului în aşa fel, încât să poată cere revocarea lui iZgonitu, dar se rezolvă. Mare scofală să modifici legea ori regulamentul aşa, după caz şi nevoie. În fond, n-au decât a schimba un verb şi timpul său cu altul. Adică în loc de „propunerea de revocare se face în scris de către liderul grupului parlamentar căruia îi aparţine preşedintele”, schimbi şi zici „care l-a propus”. Culmea e că tot pesedeii au schimbat acelaşi articol 26 al RCD, şi asta hă-hă, pe când Ponta era premier, Oprea mare ministru cu girofarul interesului naţional în frunte şi PSD-ul temător că cel din urmă ar putea trăda acelaşi „interes naţional” în favoarea liberalilor. Deci, pe când interesul care poartă fesul era, evident, altul, anume să securizeze fotoliul cui? Al lui Valerică „Zorro” Zgonea, desigur! Astfel, au inventat revocarea la propunerea grupului parlamentar care „l-a propus” pe preşedintele CD. Acum, de, taman formularea asta le stă în cale, câtă vreme iZgonitul din PSD nu se dă dus şi din fruntea CD!

Oare când naiba partidele din România vor renunţa la a schimba legile după cum bate vântul?

Pentru că, iată, mai există cel puţin două dăţi în care modificarea efectuată în interes propriu şi imediat a ilustrat cu vârf şi îndesat vorba populară cum că nu-i pentru cin’ se pregăteşte, ci pentru cin’ se nimereşte. Sau, dacă vreţi, vorba ailaltă, cu socoteala de acasă care nu se potriveşte cu cea din târg.

În 2003, Adrian Năstase (dacă vă mai amintiţi de el – ăla cu invitaţia de-a-i număra ouăle…), văzându-se deja preşedinte de ţară ca şi ales, s-a gândit că dacă tot se modifică ea, Constituţia României, n-ar fi rea o decuplare a alegerilor prezidenţiale de cele parlamentare prin mărirea cu un an al mandatului. Ehei, şi ce să vezi: a venit Traian Băsescu şi l-a lăsat pe Năstase să-şi numere singur ouăle!

În 2011, apoi, pe când PDL-ul scădea pe zi ce trece în popularitate, ce şi-au zis: hai să schimbăm legea electorală, ca la anul, la locale, să avem măcar prima şansă de-a ne păstra primarii şi şefii Consiliilor Judeţene, eliminând al doilea tur de scrutin. Zis şi făcut. Ce-a urmat, se ştie: în 2012, mastodontul USL a călcat totul în picioare, asigurându-şi aproape 60% dintre primării. Atunci, lipsa celui de-al doilea tur de scrutin n-a contat foarte mult – candidaţii USL erau votaţi cu ochii închişi (şi cu mâna pe nas, adesea), numai să fie pedepsit PDL-ul cel tăietor de salarii. Anul acesta, în schimb, efectele schimbărilor pedeliste din legea electorală vor lovi în primul rând în partidele mici, dar şi în PNL-ul cel şovăitor, favorizând pe cine altcineva decât PSD-ul lui Dragnea&Co, cu primarii lor mulţi şi şansa primă de-a rămâne în funcţie, câtă vreme nu există o reală competiţie electorală fără un tur doi de alegeri!

În fine, în 2012, anul puciului parlamentar şi-al celei de-a doua încercări de-al demite pe preşedintele ţării, Guvernul USL condus de „cârlanul” Victor Viorel Ponta a dat în data de 5 iulie o ordonanţă de urgenţă prin care a crezut că a bătut ultimul cui în sicriul prezidenţial al lui Traian Băsescu, ordonanţa modificând Legea referendumului astfel încât preşedintele să poată fi demis nu cu jumătate plus 1 din numărul persoanelor înscrise pe listele electorale permanente, ci deja cu jumătate plus 1 din voturile valabil exprimate ale cetăţenilor participanţi la referendum! Că acesta a eşuat, până la urmă, se datorează Curţii Constituţionale care a decis că referendumul de demitere va fi valid doar „în măsura în care se asigură participarea la vot a cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise pe listele electorale permanente”, moment în care tabăra Băsescu a hotărât să cheme la boicotarea referendumului, iar numărul celor care au votat (indiferent cum) nu a întrunit cvorumul necesar de 50%+1 din totalul celor înscrişi atunci pe listele electorale.

Precis mai există multe alte exemple de modificări de legi dictate strict de interesul imediat al unui partid sau poate uneori doar al vreunei găşti tip GIO ALB (Grup Organizat Infracţional Aflat la Butoane).

Până una, alta, din păcate lupta temerară a unui admirabil jurnalist precum Liviu Avram de-a obliga Curtea Constituţională să declare neconstituţional articolul de lege care stabileşte alegerea primarilor şi-a preşedinţilor de CJ-uri într-un singur tur, cu majoritate simplă, a fost curmată printr-o fentă a judecătorilor de la CCR, aceştia neintrând în discuţia pe fond a articolului (fondul acestuia fiind neconstituţional, i-ar fi obligat să-l declare ca atare!), respingând excepţia privind neconstituţionalitatea actului normativ pe motiv că jurnalistul nu (mai) avea calitatea de candidat la scrutinul din 5 iunie. Curat şmecheresc!

Ca atare, se preconizează cele mai debile alegeri locale din ultimii 26 de ani şi probabil cea mai scăzută prezenţă la vot. Democraţie-n prag de leşin, dar pe placul păsăroilor politruci de la butoane, a căror viziune are forma şi mărimea unui salcâm japonez iarna. 

Michael Astner este poet, traducător şi publicist