Şuşanele politice

* La noi există un patriotism sportiv – Nadia, Hagi, gâgâlicile alea de la gimnastică, Simona etc. Apoi există patriotismul nostru gastronomic – sarmalele, mititeii, mămăliga, cârnatul de Pleşcoi, pălinca etc. Pentru foarte-foarte mulţi patriotismul nu trece dincolo de aceste sfere.

* Bohumil Hrabal povesteşte în Scrisori către Dubenka că în Bulgaria, la Sofia, chiar în faţa hotelului unde se afla (mult înainte de 1990 cred), exista o statuie a lui Stalin. Iar iarna veneau sofioţii foarte grijulii, femeile miloase, şi îi puneau lui Stalin izmene lungi, călduroase, o cămaşă groasă, o căciulă de oaie, ca să nu răcească Tătucul în Bulgaria. Aşa de mult îl iubeau!

Au bulgarii o vorbă de mirare: Leleee!

* Unii zic că cei care au votat pentru ieşirea Marii Britanii din UE sunt ca votanţii PSD de la noi. Se pare că nu-i aşa, lucrurile-s mai complicate, iar noi avem parte de un flux de informaţii unidirecţionat de corecţii politici dominatori în mass-media din Vest.

Un lucru este sigur însă: Habarnamiştii britanici sunt majoritari şi la ei. Pe cei mai mulţi îi doare-n… spate de problemele astea. Ca şi la noi. Boborul are alte preocupări decât cele politice. Când la noi tot boborul ofta că se desparte Andreea de Ştefan, boborul britanic, la rândul lui, era preocupat de tribulaţiile căsătoriei dintre Kate, ducesa de Cambridge, şi prinţul William. Iar naşterea plodului regal trezea un adevărat orgasm naţional.

* Prin voinţă populară britanicii au ieşit din UE. Scorul pro şi contra UE a fost foarte strâns. Mă gândesc că dacă Liviu Dragnea era omul lui Cameron, aranja el lucrurile, votau şi oştenii lui Henric VIII cu tot cu cai, başca muierile acestuia, şi rămâneau săracii englezi în UE. Iar Liviuţu al nostru salva onoarea Bombonicăi britanicilor, a Lisavetei adică.

* Ministerul Justitiei se gândeşte la o catastrofală ordonanţă privind reducerea cu 20 de zile a pedepsei pentru deţinuţi indiferent de numărul cărtilor realizate. 

Pentru a evita iminenta eroare, propun şi eu un proiect de OUG. Este evident pentru oricine că puşcăria este un mediu extraordinar de inspiraţie intelectuală şi spirituală. Dau doar exemplul domnului deputat Cătălin Voicu, care a putut scrie în puşcărie şase romane într-un an, Sadoveanu sau Faulkner sunt mici copii pe lîângă dumnealui. Aşadar, cred că nu trebuie întrerupte pedepsele, căci se vor întrerupe şi marile opere culturale de valoare naţională pe care le inspiră puşcăria. Dimpotrivă. Descătuşarea intelectuală a puşcăriaşilor trebuie susţinută, trebuie să li se prelungească termenul de detenţie pentru a-şi desăvârşi operele, pentru a îmbogăţi patrimoniul naţional! Minim 20 de zile, dar, ce zic eu – 200 de zile prelungire pentru fiecare nestemată inestimabilă! Oare chiar nu vă daţi seama ce pierdem eliberându-i pe oamenii de ştiinţă şi artă din puşcării?!

* Ploaia poate fi artist plastic. După ultimele alegeri a plouat două zile întruna şi afişele electorale de pe garduri s-au umflat şi deformat deşucheat. Un candidat a căpătat o ureche tumescentă, amintind de portretul lui Ceaşcă „într-o ureche”, dacă vi-l amintiţi; ochii mici ai altuia s-au făcut şi mai mici, mijiţi, ca a unei mâţe gata să sară în spatele şoricelului-alegător; zâmbetul bonom, cald al unuia s-a prefăcut în rânjet, guşa i s-a lăbărţat şi se scurge ceva negru, malign din ea.

Da – ploaia, ca un pictor genial…

* Acum, când echipa României a pierdut umilitor la fotbal, fluocinolonul cicatrizant, pătlagina bună de pus pe rană, supozitorul naţional, aş putea zice, este următoarea replică cu rol soporific: „Sunt alţii mai slabi ca noi, domle”.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist