Asistenţii medicali din Iaşi se confruntă cu suprasolicitarea profesională, numărul acestora fiind mic raportat la numărul mare de pacienţi internaţi într-o singură secţie, fiind totodată şi încărcaţi de partea birocratică ce le răpeşte ore bune din timpul alocat pacienţilor. De asemenea, mulţi susţin că nu se simt respectaţi în cadrul echipei medicale, fie de către medici, fie de unii pacienţi care devin agresivi. Acestea ar fi câteva dintre concluziile trase de reprezentanţii Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR), filiala Iaşi, în urma mai multor discuţii purtate cu asistenţii medicali din spitalele ieşene.

În ultimele luni au fost organizate la majoritatea unităţilor medicale seminarii gratuite pentru membrii filialei, în cadrul cărora, printre alte subiecte, s-au abordat şi problemele cu care se confruntă aceştia la locul de muncă. „Am realizat că, dacă legislaţia ar fi cunoscută de toţi asistenţii medicali, ar putea fi rezolvate multe probleme. Din păcate, încă nu sunt conştienţi că fiecare are în echipa medicală locul lui. Sunt anumite spitale, de exemplu la Spitalul Orăşenesc din Hârlău, unde asistenţii sunt cei care recoltează analize, de cele mai multe ori fără indicaţii, fac tratamente, scriu foi. Din păcate, sunt timoraţi, le este frică să vorbească, ca nu cumva să fie daţi afară“, a precizat Liliana Pintilie, preşedintele OAMGMAMR. Astfel, principala problemă este că, de multe ori, în încercarea de a ajuta pacienţii şi de a degreva activitatea din cadrul secţiilor, asistenţii se expun mai multor riscuri. „La seminar îi întreb câţi dintre ei au fost în situaţia în care medicul i-a sunat şi le-a spus prin telefon ce tratament să efectueze, sau ce injecţie să facă. Evident că toată lumea ridică mâna, pentru că aşa se întâmplă. Din păcate, nu înţeleg că nu au voie să facă niciun fel de tratament până nu e scris în foaia de observaţie, pentru că, dacă pacientul păţeşte ceva, ei sunt cei răspunzători, sunt pasibili de culpă, pentru că îşi depăşesc atribuţiile. Desigur, ei se gândesc de fapt la pacient, vor să fie utili, dar nu înţeleg că se expun foarte mult“, a completat aceasta.

Pacienţi din spitale, de trei ori mai mulţi decât acum 30 de ani

De asemenea, o altă problemă este lipsa constantă de personal, asistenţii spunând că schemele de personal existente sunt neadaptate cerinţelor actuale, când numărul pacienţilor este cu mult mai mare decât în urmă cu mai mulţi ani. Asistenţii susţin că problema ar putea fi rezolvată dacă s-ar avea în vedere modificarea schemelor, mai ales în contextul în care numărul persoanelor care ajung la spital este unul în continuă creştere. „Sunt zile în care nu ai timp nici să mănânci, nici să bei apă. Stresul nostru este foarte mare, de exemplu în unele secţii, în tura de după-amiază, sunt trei asistente la 70 de pacienţi, iar noaptea rămân doar două asistente. Ieşi din salon, iar în spatele tău se poate întâmpla orice. Nu poţi lăsa noaptea o singură persoană să se ocupe de zeci de pacienţi. Numărul pacienţilor în momentul de faţă este unul triplu faţă de acum 28 de ani, de exempl,u când am început eu să lucrez. De asemenea, şi afecţiunile erau altele. Acum ajung la spital tot mai mulţi oameni în stadii grave“, a explicat Loredana Brânză, asistent medical la Spitalul Clinic „Dr. C.I. Parhon“. La această problemă se adăuga şi faptul că nu întotdeauna asistenţii sunt văzuţi ca făcând parte din echipa medicală, simţind că nu sunt consideraţi colaboratori ai medicilor.

Asistent versus medic

„Există veşnicul conflict între medici şi asistenţi, cu unii se colaborează foarte bine, în ochii altora suntem inferiori. Personal, nu am avut astfel de probleme, dar sunt înregistrate astfel de cazuri“, a mai spus Loredana Brânză. În astfel de condiţii, munca acestora devine suprasolicitantă, consecinţa fiind că şi timpul de aşteptare al pacienţilor să fie mai mare, lucruri care creează nemulţumiri de ambele părţi. „De exemplu, la Spitalul de Copii, o asistentă într-o dimineaţă are 50 de internări continue şi de zi, după care stă şi introduce toate acele date şi proceduri care ar putea să le facă un registrator. Stă după program pentru că nu are timpul fizic să îşi termine treaba, chiar dacă nu e neapărat în atribuţiile sale, care sunt cele de îngrijire. De aceea, noi vrem să găsim soluţii pentru ca cei din conducerea spitalelor să înţeleagă că asistenţii trebuie să facă ceea ce ştiu ei prin pregătirea de bază. Este afectată şi sănătatea asistenţilor, deoarece aceştia sunt epuizaţi, însă şi calitatea actului medical, pentru că nu le mai ajunge efectiv timpul“, a mai completat Liliana Pintilie.