Caută 
1 MIN
Televiziunea (de stat) ieşeană tocmai şi-a sărbătorit cei 24 de ani de existenţă: de activitate, zi după zi, de înfăptuiri şi afirmări/ recunoaşteri ale valorii, una pe care i-o dau oamenii, cei reuniţi „pe scurt” în această siglă instituţională, nu doar familiară, ci şi apropiată nouă tuturor, şi dincolo de limitele urbei, în toată Moldova şi, nu mai puţin, ţării întregi prin preluările TVR 3, ba chiar peste hotarele de acum, doar oficiale, nu şi de suflet.
Exact în această notă şi sub semnul unei „respiraţii” libere, neînchise între graniţe străine unei realităţi trăite (nu doar de năzuinţe declarate), de unitate românească, s-au deschis Zilele TVR Iaşi – 24 din acest noiembrie 2015, cu un amplu, bogat şi reuşit spectacol folcloric (cântec şi joc, de-ale noastre) reunind într-un program de mare varietate interpreţi, solişti, formaţii şi grupuri artistice de profil nu numai din Iaşi şi din Moldova „de aici”, ci şi din Basarabia şi nordul Bucovinei, refăcând astfel, în faţa ochilor noştri, acolo, în Sala „Gaudeamus” a Casei de Cultură a Studenţilor, plină ochi, conturul reîntregit mental al Moldovei lui Ştefan cel Mare. Sigur, o reîntregire nu prin „sabie”, pe calea cântecului şi a jocului, moldoveneşti, româneşti.
Nu voi da nume, de interpreţi, de dirijori, de animatori, deşi toate, fără excepţie sunt demne de cele mai entuziaste şi nereţinute laude: pentru calităţile artistice, răsplătite cu atâtea valuri de aplauze, ca şi pentru implicitul mesaj, către public, de liant al solidarităţii şi simţirii naţionale, peste vremelnice, artificiale, fruntarii. Mi se pare mai important şi mai util, decât să înşir un bogat lanţ de nume de prim-plan din desfăşurarea spectacolului de deschidere, cu cuvenitele reliefări şi nuanţări distinctive de la unul la altul, să remarc şi să elogiez atmosfera indusă dinspre scenă către auditoriul-spectator colectiv care eram noi, deveneam noi, omogenizaţi, captaţi de o atare dominantă trans-istorică, reacţie de suflet românesc (deloc „abstract”) la vitregii geo-politice.
Caravana Filmelor Documentare a oferit celor prezenţi în Sala Studio a TVR Iaşi o paletă de mare diversitate tematică şi stilistică, judecând după programul ei complet, din care, din păcate, n-am putut urmări decât câteva proiecţii, şi anume, în afară de Flotant pe strada Ibrăileanu (despre care am scris chiar în această pagină de ziar, dar uitându-l – hélas! -, mea culpa!, sincer, maestre Ion Arhip, pe acest autentic Decan de vârstă şi de merit al muzeografilor ieşeni) al lui Vasile Arhire, excelentele, de asemenea, documentare Marienfeld, „tablou” de subtile racorduri în timp şi în spaţiu al unui sat basarabean de colonişti de etnie germană, animat de unde ale memoriei şi de preţioase accente de umor, apoi, pe o cu totul altă direcţie, un film de reconstituire a unui portret biografic, cel al marelui fotbalist, născut în Basarabia „nomad” european, pe traseul multor mari cluburi sportive, de la „Ripensia” din Timişoara, prin Budapesta – Viena – München – Milano, Nicolae Simatoc, un mare nume în elita fotbalului mondial.
N-au lipsit nici artele plastice, de la Sărbătoarea TVR Iaşi, mai întâi prin Gheorghe Ciobanu de la Bălţaţi şi cele 24 de tablouri (cifră deloc întâmplătoare) ale anotimpurilor în viziunea artistului, figură de prim plan în pictura naivă românească de azi, prezentat publicului de Carmen Olaru (realizatoarea unui documentar consacrat operei lui), director al TVR Iaşi, şi Felix Aftene, preşedintele Filialei ieşene a UAP, acelaşi „tandem” de voci deschizând şi expoziţia celui de-al doilea (12 tablouri) din holurile BCU „Mihai Eminescu” în prefaţa unui încântător Concert extraordinar, din Aulă, având-o în prim plan pe Lăcrămioara Maria Hrubaru Roată (solistă a ORNI), acompaniată de pianistul Andrei Hrubaru Roată şi „înconjurată” de înzestraţii tineri muzicieni Martiniana Antonie (voce), Dragoş Mânza (vioară) şi Alina Bercu (pian), toţi într-o formă de invidiat şi răsplătiţi cu binemeritate ropote de aplauze. Tot al muzicii a fost şi „cuvântul” final, la concertul de jazz, de duminică seara (8 noiembrie), la „Luceafărul”, susţinut de cei 8 muzicieni al formaţiei solistului Vali Boghean, cuceritor şi antrenant, peste uşorul handicap al răcelii şi răguşelii sale, compensate de farmecul personal, deschiderea şi căldura sufletească, vibraţia de sinceră conştiinţă românească.
În totul, o frumoasă, elevată şi densă Sărbătoare TVR Iaşi – 24, sub semnul acelei conştiinţe, deloc ostentativă, dar certă, a împlinirilor de rod şi satisfacţii aduse de înaintarea prin ani, al cărei accent se simţea, justificat, în cuvintele de deschidere ale realizatorului Horia Gumeni. Da, subscriem, noi, ieşenii: „TVR Iaşi – acelaşi prieten”.
Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi, critic şi istoric literar
