Uitaţi-vă la el! Este patron peste patru firme, dar el habar nu are. Ce au aflat judecătorii

Faceţi cunoştinţă cu Sorin-Florin Parnică. Are aproape 30 de ani, jumătate din viaţă şi-a petrecut-o într-o casă de copii din Târgu Frumos, iar la momentul documentării acestui articol tocmai participase la un concurs de angajare la Salubris, ca măturător. Bătut de soartă de mic copil, abandonat de părinţi, Parnică a ajuns acum, la trei decenii de viaţă, patron peste patru firme. Nu ştie prea multă carte, însă la o căutare a numelui său pe site-urile de specialitate îl găsim administrator sau asociat la firme care se ocupau, în trecut, cu consultanţa în afaceri. Susţine că nu are habar cum a ajuns peste noapte patron şi crede că cineva s-a folosit de identitatea sa. „Mi-am pierdut buletinul acum vreo trei-patru ani şi cineva mi-a făcut rău”, justifică el. 

Bucureştenii

Pe Florin Parnică l-am găsit, la mijlocul lunii ianuarie, pe holurile Tribunalului Iaşi. Cu o privire speriată şi dezorientată, ieşeanul căuta sala la care trebuia să fie prezent la proces. Mama sa, de loc din Călăraşi, îl înştiinţase în prealabil că e căutat de justiţie pentru dizolvarea unei firme la care este administrator. Societatea în cauză se numeşte Extremis Agroserv 2001 SRL şi a fost pârâtă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru dizolvare întrucât avea sediul expirat de pe 3 august 2010. În faţa judecătorului, îmbrăcat ponosit, administratorul Parnică s-a bâlbâit şi nu a reuşit foarte clar să spună ce gândea. A menţionat doar că şi-a pierdut buletinul şi că nu ştie ce caută la Tribunal. A fost de ajuns. Judecătorul a admis cererea şi a dizolvat firma.

SC Extremis Agroserv 2001 SRL a aparţinut, până a ajunge la Parnică, oamenilor de afaceri bucureşteni Andrei Nencescu-Valoschi şi Florian Predescu şi a avut sediul într-un apartament de pe şoseaua Vergului din Bucureşti, sectorul 2. Pe 3 august 2009, asociaţii firmei, ce avea la acea vreme obiectul de activitate „Comerţ cu amănuntul al echipamentului pentru telecomunicaţii în magazine specializate”, îi cedează acţiunile firmei lui Florin Parnică, numindu-l pe acesta şi administrator cu drepturi depline. Tot atunci, potrivit Monitorului Oficial, sediul firmei bucureştene se mută la adresa şoseaua Bârnova numărul 101C, mansardă, camera 2, Iaşi, iar domeniul de activitate devine cultură vegetală combinată cu creşterea animalelor. Florin Parnică mărturiseşte că nu a auzit niciodată de numele celor implicaţi în acea tranzacţie. „Eu sunt vai de capul meu, nu ştiu ce e cu firmele astea. Nu ştiu ce înseamnă să ai o firmă. Dacă aş fi avut eu firme aş mai fi umblat pe străzi?”, se întreabă, retoric, patronul de conjunctură.

Contactat telefonic de „Ziarul de Iaşi”, omul de afaceri Andrei Valoschi-Nencescu, cel care i-a cedat firma lui Parnică, a spus, sec, că „nu îl interesează” subiectul acesta. Nu a negat însă implicarea sa. Nencescu este administratorul unei mari societăţi de curăţenie, în a cărei portofoliu sunt clienţi spitale din toată ţara. Potrivit datelor publice de pe site-ul Ministerului Finanţelor, în anul fiscal 2008, Extremis Agroserv 2001 a avut o cifră de afaceri de 576.000 de lei şi datorii de 694.000 de lei.

Italiencele

Marisa şi Giannina Veneruzzo sunt originare din orăşelul Concordia Sagittaria, regiunea Venezia, Italia. Cele două derulează mai multe afaceri în România, dar şi în localitatea de baştină. Două dintre firmele la care italiencele au fost asociate au ajuns, acum, la Florin Parnică.

SC Agrovema Consult SRL se ocupa, înainte de a ajunge la boschetarul nostru, cu „Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management”. Pe 3 iunie 2009, Marisa Veneruzzo, care era asociat unic, îi cedează firma de consultanţă lui Parnică şi unui anume Petru Cibotaru, de 27 de ani, născut în comuna Comarna. Cibotaru este, la rândul său, un ieşean necăjit ce îşi duce traiul pe străzile din Galata. La aceeaşi dată, firma de consultanţă din Bucureşti devine o societată specializată în creşterea vacilor, cu sediul în satul Lunca Cetăţuii, comuna Ciurea. În 2008, înainte de a ajunge la Parnică, Agrovema Consult avea datorii de 343.000 de lei.

Cealaltă italiancă care a făcut „afaceri” cu necăjitul Parnică, Giannina Veneruzzo, a fost asociată, alături de Andrea Scarpelinni (originar din localitatea italiană Portogruaro, regiunea Venezia), Lavinia Ştefan şi Vasile Jora (din Bucureşti), la societatea SC Ric Agroinvest Serv. În august 2009, firma, care se ocupa cu activităţi de curăţenie, devine specializată în activităţi de cultură vegetală şi creşterea animalelor şi se „mută” pe şoseaua Bârnova, numărul 101 C, parter, camera 5. Acelaşi imobil în care fusese mutat şi sediul SC Extremis Agroserv 2001. La faţa locului. La numărul 101 C am găsit un imobil dărăpănat.

Gianinna Veneruzzo este, în prezent, administrator al firmei Magipi, care se ocupă, printre altele, cu activităţi de curăţenie şi are clienţi precum AFI Palace Cotroceni, Real Hypermarket sau Garantibank. La aceeaşi firmă este asociat şi afaceristul Andrei Nencescu-Valoschi. De menţionat că, în 2008, înainte ca firma Ric Agroinvest să  ajungă pe mâna lui Parnică, aceasta avea datorii de 1.204.918 de lei.

Ieşenii

Cea de-a patra firmă îngropată în cimitirul lui Florin Parnică este Romliv Trading, înregistrată în 2007 de ieşenii Romeo Floarea şi Iulian Tiberiu Acasandrei. În 2009, când firma avea datorii de 639.634 de lei, potrivit datelor de pe site-ul Ministerului Finanţelor, societatea a fost cedată de asociaţii Iulian Tiberiu, Mihai şi Andrei Acasandrei amărâtului Parnică şi unui anume Marian-Marius Andronic. La punctul cinci al actului prin care Parnică şi Andronic au fost numiţi administratori la Romliv Trading se arată că “asociaţii Andronic şi Parnică, odată cu cesionarea capitalului social vor prelua şi drepturile şi obligaţiile societăţii.” În prezent, potrivit datelor de la Registrul Comerţului, Romliv Trading, ce are sediul în comuna Bivolari, este în lichidare. Romeo Floarea şi Iulian Acasandrei nu au putut fi contactaţi în cursul zilei de ieri pentru a-şi expune punctul de vedere. Dacă firmele de mai sus sunt în proceduri de lichidare, numele lui Parnică mai apare la Registrul Comerţului şi în dreptul unei firme radiate cum ar fi Ber Tur Company, „migrată“ din Neamţ la Iaşi.

Metoda transferării unor firme cu probleme persoanelor amărâte nu este una nouă în România. De regulă, astfel de operaţiuni se derulează cu ştiinţa celor care devin administratori, oameni naivi, ce pentru sume modice de bani sunt dispuşi să semneze orice act li se pune în faţă. Florin Parnică e dispus să se jure cu mâna pe Biblie că nu se încadrează în această categorie şi că, în cazul său, este vorba de un furt de identitate. El intenţionează să depună şi o plângere la Poliţie în acest sens.