Caută 
1 MIN
Decorul: o sală de clasă cu ferestrele acoperite cu draperii de catifea roşie. Un glob pământesc. Mai multe bănci stilizate, Portretul preşedintelui atârnă deasupra catedrei. Pe pereţi mai pot fi văzute câteva rame goale, traversate în diagonală de o panglică neagră. Elevii, la ridicarea cortinei, vor juca bâza.
Profesorul (intrând în clasă cu o mapă verde sub braţ) strigă: Linişte!
Elevul I (dirijând cu mâinile sale lungi clasa) Încă odată, în cor, linişte!
Elevii (în cor): Linişte, linişte!
Profesorul: În sfârşit, luaţi loc. (Aruncă mapa verde pe catedră. Elevii se aşază în bănci, sprijinindu-şi bărbiile în palme.)
Profesorul: În sfârşit… Mă rog, ce-aţi avut de gătit pentru astăzi?
Elevii (în cor): Despre stat.
Profesorul (scurt): Ce este statul?
Elevul II: Statul este…
Profesorul (privindu-l fix în ochi): Ce?
Elevul I: Un mecanism.
Profesorul: Ce fel de mecanism?
Elevul II (răspunzând mecanic): Un mecanism.
Profesorul (scoţându-şi ceasul din buzunarul vestei şi punându-l pe catedră): Acesta este statul!
Elevii (uimiţi): Ce fel de stat?
Profesorul: Oricare stat.
Elevii (uimiţi): Un mecanism.
Profesorul (privind pe geam): Un mecanism perfect. Marca „Tellus".
Elevii: Un mecanism.Cu rotiţe şi arc.
Profesorul (plimbându-se printre bănci): Care funcţionează…
Elevul I: Perfect.
Elevul II: În gol.
Profesorul (plimbându-se în continuare printre bănci): Cum?
Elevul II: Perfect.
Elevul II: În gol!
Profesorul (trecând din nou printre bănci, cu ceasul desfăcut): Toate rotiţele se învârtesc de la dreapta la stânga sau invers. Clasa este un arc!
Elevii (uimiţi): Un arc?!
Profesorul: Profesorul este o pârghie. Un scripete…
Elevul I:Un scripete care-ţi ridică urechile la mansardă când nu eşti atent.
Elevul II:Un scripete care scârţâie din încheieturi din cauză că are reumatism.
Elevul I: Scripetele are nevoie de contra-greutate pentru a ridica urechile la nivelul acoperişului.
Elevul II: Reumatismul se vindecă cu catran…
Profesorul (mereu printre bănci, cu ceasul în mână): Acesta este statul. Fiecare rotiţă…
Elevii (în cor): Trebuie să funcţioneze perfect. Trebuie să se rotească într-un anume sens. Cu o anumita viteză… Fiecare individ trebuie să-şi aducă aportul.
Elevul I: La propăşirea…
Elevul II:Statului!
Profesorul:Orice individ… Oricât de obscur…
Elevul II: Are datoria…
Elevul I: Morală…
Profesorul: Perfect.
Elevul: Ca acest mecanism…
Profesorul: Perfect.
Elevul II:Să funcţioneze în gol!
Profesorul (răspunzând automat): Perfect!
Elevii (în cor): Perfect!
Profesorul (scoţând din ceas o rotiţă şi aruncând-o pe catedră. Agitat, tot mai agitat): Biserica!
Elevii (cu admiraţie): Uu, uu,uu!
Profesorul (scoţând o altă rotiţă): Armata! (Se aude un bubuit de tun, apoi linişte.)
Elevii (cuprinşi de delir): Ua! Ua! Ua!
Profesorul (tot mai atent, tot mai absorbit de mecanism): Justiţia! (Bâjbâie cu mâna şi scoate dinăuntru un judecător.)
Elevul I: Un judecător!
Elevul II:Un judecător care judecă…
Elevul I (şi mai nuanţat): Un judecător care în sfârşit judecă…
Elevii:Ua! Ua! Ua!
Profesorul (bătând cu pumnul în catedră): Linişte!
Judecătorul (agitând talanga): Am zis, linişte!
Elevii: Linişte!
Profesorul (transpirând şi grăbindu-se tot mai mult): Regele! (Scoate din ceas un Rege în uniformă kaki. Îl ţine ca pe-o mumie deasupra clasei.)
Elevul I (surprinşi): Vrem monarhie care să fie republică!
Elevul II: Şi vrem o republică care să fie monarhie!
Elevii: Am zis!
Judecătorul: Linişte! (Bate cu ciocanul în catedră.)
Elevii: Linişte!
Profesorul (transpirând de emoţie): Linişte! (Ia o pensetă, îl aşază pe Rege la loc şi scoate afară un preşedinte. Îl agită deasupra clasei. Picioarele preşedintelui încălţate în pantofi de lac atârnă moi, ca nişte cârpe.)
Elevii (în bănci, cu ochii ţintă la profesor, suntparcă hipnotizaţi): Ura! (Strigă ura destul de anemic.)
Judecătorul: Linişte! (Bate în catedră cu pantoful.)
Preşedintele (uşor blazat): Da, un preşedinte!
Profesorul (scăpând jos o rotiţă): Statul…
Regele (scoţându-şi capul dinăuntrul mecanismului): Statul care a stat!
Profesorul (nedumerit): Nu înţeleg…
Preşedintele:N-are importanţă…
Regele (capul i se bâţâie printre rotiţe): Un stat care stă…
Profesorul: Ce vreţi să spuneţi cu asta?
Preşedintele:Vorbeşte şi el…
Profesorul:Un stat care stă nu există… Un stat trebuie să funcţioneze perfect.
Regele: În gol!
Judecătorul (îndeasă capul Regelui în mecanism şi vrea să închidă capacul): Linişte! Inculpaţii nu vorbesc neîntrebaţi!
Regele (încăpăţânându-se să-şi ţină capul drept): Crezi că aşa veţi rezolva ceva?
Preşedintele (apatic): Lasă-l să vorbească. În fond – nu spune nimic nou. Nu e uşor să fii rege în ziua de azi! (Preşedintele cască, bătându-se cu palma peste gură.)
Judecătorul: Linişte!
Preşedintele (casând din nou): Mi-e somn.
Regele (cască şi el):Şi mie…
Preşedintele (cască din nou): Nu ştiu ce m-a apucat! Probabil că trebuie să plouă…
Regele (pe un ton iritat): De secole plouă aici, de aceea nu există istorie…
Preşedintele (devenind deodată foarte serios): Pentru dumneavoastră nu există. Pentru noi există. Noi ne mulţumim şi cu istoria pe care o avem…
Regele (surprins de tonul Preşedintelui): Răstălmăciţi totul pe dos…
Preşedintele (nervos): Noi facem istoria, noi o răstălmăcim!
Judecătorul:Afară! (Îi îndeasă capul în mecanism.)
Regele (murmură nemulţumit): Istoria vă va judeca…
Judecătorul: Istoria stă drepţi în faţa noastră! Am terminat.
Preşedintele (liniştindu-se): Istoria o facem noi…
Profesorul (privind pe fereastră): Biserica. Justiţia. Statul!
Regele:Statul a căzut printr-o lovitură de stat!
Judecătorul: Ce vreţi să insinuaţi?
Preşedintele (îşi mângâie satisfăcut bărbuţa): De când Regele vorbeşte tautologic?!
Regele: De azi!
Profesorul:Nu înţeleg…
Regele (adresându-se profesorului): Dă ceasul încoace şi o să înţelegi!
Profesorul (neliniştit): Majestate…
Regele: Îţi poruncesc!
Preşedintele (stând picior peste picior într-un fotoliu): Dă-i-l!
Judecătorul (prevăzător): Fiţi atent, domnule preşedinte!
Preşedintele (culegând o scamă de pe costum): Să fim serioşi!
Regele (iritat): Te rog să mi-l înmânezi de urgenţă!
Preşedintele (adresându-se profesorului): Dă-i-l odată!
Profesorul (bagă rotiţele risipite pe catedră la loc în ceas şi înmânează ceasul regelui): Eu unul mă spăl pemâini…
Regele: Mai repede, sunt grăbit!
Profesorul: Mă scuzaţi! Poftiţi, Majestate! (Îi dăceasul.)
Preşedintele (mai mult pentru sine): Acum statul eîn mâinile Regelui. Să vedem ce va face cu el!
Regele:V-aţi trezit prea târziu! (Culege o rotiţă depe catedră şi o bagă la loc.)
Elevii (cu reproş): Majestate!
Regele (preocupat, băgând biserica în mecanism): Biserica…
Elevii: Ua! Ua! Ua!
Regele:Armata! (Armata traversează clasa şi intră în mecanism.)
Elevii: Cavaleria!
Preşedintele (ca pentru sine): Infanteria!
Profesorul: Marina! Aviaţia!
Judecătorul:La apă! (Îl ia pe profesor şi-l bagă cu capul în mecanism.)
Elevii (răsuflând uşuraţi): Ua! Ua! Ua!
Regele (către preşedinte): Eşti gata?
Preşedintele (uşor surprins): Gata, Majestate!
Profesorul (Din mecanism): Şcoala!?
Elevii: Venim şi noi… (Se reped spre catedră şi dispar în mecanism. Elevul I şi Elevul II îşi fac semne complice, apoi arată pumnii spre sală înainte de a intra în ceas.)
Regele: Aţi văzut? Maşinăria timpului!
Preşedintele: Noua generaţie!
Regele (poftindu-l pe preşedinte): Excelenţă, poftiţi, vă rog!
Preşedintele: După dumneavoastră, Majestate!
Regele (intrând înăuntru îi oferă mâna preşedintelui şi-l trage după el): Aveţi grijă, treptele sunt lunecoase!
Preşedintele: Nici o grijă, sunt obişnuit cu lunecuşurile! (Intră şi el.)
Judecătorul (rămas singur la catedră): Statul! (Scoate un ciocan şi izbeşte cu putere în ceas, o dată, de două ori, de trei ori.)
Regele (din mecanism): Revoluţie? Asta o fac eu!
Preşedintele (scoţându-şi capul chelbos): Ba eu!
(Judecătorul izbeşte din răsputeri cu ciocanul în mecanism. Mecanismul cedează sau nu.)
Cortina
Nichita Danilov este directorul general adjunct al Institutului Cultural Român din Chişinău, scriitor şi publicist
