Un mic remember

Răspunzându-i prietenei un pic mai pe larg, mi-am dat seama că ar putea ieşi chiar de-un articol, iar când am constatat că anul acesta 10 octombrie cade într-o zi de luni, am pus la păstrare ideea, ca să ofer acum cititorilor un mic remember împachetat în câteva date contextuale ale anilor 1950-1960.

„Da, măi, cel mai mare fotbalist pe care l-am dat noi saşii”, i-am răspuns prietenei – şi aş fi putut spune „cel mai mare fotbalist român pe care l-am dat noi saşii”, de vreme ce Michael Klein (căci despre el este vorba) a fost ani buni (din 1981, când a debutat într-un meci contra Bulgariei, până-n 1991 – ultima convocare: în noiembrie) un jucător de bază al naţionalei României, adunând 90 de selecţii (5 goluri) şi participând la Campionatul European din 1984 şi Campionatul Mondial din 1990!

Ştiam că mama lui Klein a fost amnăşancă, dar, iată, nu ştiam că el s-a născut chiar la Amnaş. Cine se va fi întrebând cum de a ajuns el jucător de fotbal la Corvinul Hunedeoara (şi-a început cariera fotbalistică în 1973 la juniorii de la Corvinul, jucând pentru echipa mare din 1977 până-n 1989!), trebuie să ştie că în urma colectivizării pe de-o parte şi a industrializării pe de altă parte, mulţi amnăşeni au ajuns să lucreze la Deva, dar mai ales la Hunedoara. Încă am prins, în anii ’60 (pe când aveam 5-6 ani), camionul prevăzut cu bănci şi oareşce acoperiş care-i aducea sâmbătă seara pe amnăşenii de prin Hunedoara&Deva acasă şi-i ducea lunea dis de dimineaţă înapoi la slujbele lor!

Ca fapt divers, unul dintre cumnaţii mei (cu mamă din Amnaş) a crescut şi el la Deva, iar răposatul socru al sorei mele mai în vârstă (*1954), deci tatăl celuilalt cumnat, a lucrat la Hunedoara, ieşind la pensie la 50 de ani (de, lucrase într-una din categoriile de muncă grea)!

Pe atunci, Sibiul încă nu oferea cine ştie ce locuri de muncă, oricum, nu se făcuse încă nici reorganizarea teritorial-administrativă a ţării. Abia după 1968 (anul reorganizării teritorial-administrative), amnăşenii s-au reorientat şi şi-au găsit locuri de muncă mai aproape – adică la Sibiu!

Dacă-mi pare rău de ceva, atunci de faptul că nu ştiu nici numele de fată al mamei lui Klein, nici casa în care s-a născut, căci chiar de-a existat pe vremea aceea şi un dispensar la Amnaş (între timp o ruină de ruină!), precis naşterea a avut loc acasă, asistată de moaşa satului. Moment în care se impune altă „paranteză”: a existat chiar o săsoaică poreclită det Oamfraachen (a se citi: oamfrahen), fusese moaşă, iar porecla trebuie să aibă legătură cu denumirea germană a moaşei – Hebamme, Fraachen fiind diminutivul săsesc de la Frau.

Azi, Michael „Mischa" Klein, dispărut prematur pe 2 februarie 1993, la doar 33 de ani, ar fi împlinit 57 de ani. Din păcate, s-a prăpădit aidoma atâtor altor fotbalişti (Ekeng e cel mai recent exemplu) în urma unui infarct – el l-a suferit în timpul unui antrenament, pe când era jucător la Bayer 05 Uerdingen (Renania de Nord-Vestfalia, Germania). După 311 meciuri (37 de goluri) pentru Corvinul Hunedoara, 40 (2 goluri) pentru Dinamo şi 60 pentru echipa germană, soarta i-a frânt abrupt cariera şi viaţa deopotrivă.

P.S.1 În principal, datele fotbalistice le-am luat de pe Wikipedia Germania – coroborându-le cu fişa de pe Wikipedia România. Sunt cifre care diferă niţel – de ex. fişa română reţine doar 36 de meciuri pentru Bayer 05 Uerdingen şi îi atribuie 313 apariţii pentru Corvinul Hunedoara. Dar asta nu-i important. Important este că fundaşul stânga Michael Klein a ajuns să fie căpitan al Corvinului şi mai apoi şi căpitan al echipei naţionale: era, într-adevăr, un jucător care-şi dădea sufletul pe teren, iar în cele din urmă asta poate l-a costat viaţa…

P.S.2 La mulţi ani, Liliana Corobca!

Michael Astner este poet, traducător şi publicist