Urmaşul lui Petre Ţuţea l-a dat în judecată pe şeful ICR Iaşi

Numele unei personalităţi contemporane a României este târât într-un proces deschis zilele trecute la Tribunalul Iaşi. Opera filosofului Petre Ţuţea face obiectul unui litigiu dintre nepotul de pe frate al acestuia şi preşedintele Institutului Cultural Român (ICR) – Filiala Iaşi, poetul Cassian Maria Spiridon. Acesta din urmă a fost chemat în judecată în calitate de director al Editurii „Timpul“ de unicul moştenitor al lui Petre Ţuţea, Viorel. Nepotul filosofului solicită de la Spiridon şi editura sa 25.000 de lei, bani despre care susţine că ar reprezenta „drepturi de autor neonorate“ aferenţi editării, tipăririi şi comercializării lucrării filosofice „Omul – Tratat de antropologie creştină“.

Certuri cu privire la tirajul cărţii

Între Viorel Ţuţea şi Editura „Timpul“, reprezentantă de Cassian Maria Spiridon, a fost încheiat un contract de cesionare a drepturilor de autor cu privire la opera amintită în 2002. Nepotul filosofului spune că şeful ICR Iaşi şi editura sa nu şi-ar fi respectat contractul. „Numiţii au editat şi tipărit, în perioada 2002-2006, lucrarea în tirajele pe care le-au dorit, le-au comercializat la preţurile pe care şi le-au fixat liberi şi au achitat drepturi de autor în sume mai mult sau mai puţin modice. Profitând abuziv, inelegant şi chiar indecent de faptul că n-au fost controlaţi la sânge, nu s-au oprit nici la atingerea tirajului total maxim convenit, de 2.000 de exemplare. În perioada de după 2006 şi până în present, pârâţii, fără a mă notifica în vreun fel, au continuat să tipărească lucrarea în litigiu, anual, în diferite tiraje pe care le-au pus în vânzare şi le-au vândut pe piaţa cărţii în toată ţara“, susţine Viorel Ţuţea, în acţiunea depusă la instanţă.

Potrivit contractului de cesiune semnat în 2002 de Ţuţea cu Editura „Timpul“, nepotul filosofului era îndreptăţit să primească 8 procente din costul fiecărui exemplar vândut. El susþine că editura condusă de Cassian Maria Spiridon ar fi vândut de două ori mai multe exemplare decât cele stipulate în contract, fără a preciza însă câţi bani a primit până în prezent. „După informaţiile noastre, pârâţii au vândut astfel peste 4.000 de exemplare pentru care nu au mai plătit drepturile de autor corespunzătoare. După socoteli simple, care vor fi, sigur, confirmate de expertizele tehnice ce vor fi dispuse în elucidarea cauzei, pârâţii datorează cel puţin 25.000 de lei“, a mai precizat Viorel Ţuţea, în acţiunea depusă la Tribunal.

Şeful ICR se apără

Contactat telefonic, Cassian Maria Spiridon a negat acuzaţiile. „Eu nu am fost informat despre faptul că domnul Ţuţea m-a dat în judecată. Nu am nicio datorie la dumnealui. Au fost tipărite, conform acelui contract, 2.000 de exemplare, care nu au fost vândute în integralitate nici până acum. Dumnealui spune că am continuat să vindem cărţile după expirarea contractului privind cesiunea drepturilor de autor, însă în 2010, când i-am achitat 2.620 de lei, nu a spus nimic“, a spus Spiridon. Acesta a mai precizat că ar mai fi pe piaţă în jur de 100 de volume „Omul – Tratat de antropologie creştină“, preţul mediu fiind de 60 de lei. Şeful ICR Iaşi a conchis că i-a mai achitat urmaşului filosofului român, în 2007, suma de 2.124 de lei.

Poetul ieşean şi Viorel Ţuţea s-au mai aflat într-un conflict similar în anii ’90. „În perioada 1992-1995 pârâţii au editat, tipărit şi comercializat fraudulos, pe piaţa cărţii din toată ţara, trei lucrări din opera (şi după manuscrisele) autorului Petre Ţuţea fără a plăti drepturi legale de autor“, a mai spus nepotul filosofului. Şi atunci Viorel Ţuţea l-a dat în judecată pe Cassian Maria Spiridon, potrivit susţinerilor acestuia, având câştig de cauză.

Petre Ţuţea, una dintre marile personalităţi ale secolului XX

Datorită preocupărilor filosofice, Petre Ţuţea a fost supranumit Socrate al României. Prima funcţie importantă a lui Ţuţea a fost cea de director în Ministerul Economiei Naţionale, în perioada Guvernului Naţional-Legionar instaurat în 1940. Odată cu venirea comuniştilor la putere, scriitorul a fost arestat şi condamnat mai întâi la cinci ani de închisoare, iar apoi la 18 ani de muncă silnică, din care a executat opt ani. A fost eliberat în 1964, cu sănătatea zdruncinată. După eliberare, a fost ţinut sub observaţie permanent de către fosta Securitate, care i-a percheziţionat locuinţa în repetate rânduri, confiscând mare parte din opera sa. A murit în 1991, la 99 de ani.