De Business

Punem punctul pe știi

Vinovaţii pentru pagubele de la o fostă societate de top au scapat basma curata!

joi, 10 martie 2016, 02:50
3 MIN
 Vinovaţii pentru pagubele de la o fostă societate de top au scapat basma curata!

Din cauză că o instituţie a statului nu a depus la timp cerere pentru atragerea răspunderii personale a administratorilor judecătorii au respins cauza.

 
Foştii directori de la Comtom Tomeşti, unul din cele mai mari combinate de creştere a porcilor din România de după Revoluţie, au scăpat basma curată în procesul prin care li se cerea să răspundă pentru datoriile firmei. După intrarea în incapacitate de plată în 2010 şi, ulterior, în faliment, lichidatorul a considerat că membrii consiliului de administraţie nu se fac vinovaţi de această stare a companiei unde statul deţine peste 95% din acţiuni. Totuşi, după publicarea raportului cauzelor ajungerii în insolvenţă, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, acţionarul majoritar, a depus cerere de atragere a răspunderii personale pentru foştii administratori, încercând să recupereze prejudiciul de circa 2,5 milioane euro la bugetul de stat.
 
 
Solicitarea a fost depusă cu întârziere
 
 
Cererea a fost depusă împotriva lui Lucian Mihail Arnăutu, Codrin Răzvan Dascălu, Nicolae Macovei, Vasile Tudosă, Marilena Creţu şi Leon Zlate. „În urma analizei financiar-fiscale desfăşurată de reprezentanţii creditorului s-a sintetizat faptul că pârâţii – administratori statutari au dat dovadă de pasivitate în ceea ce priveşte situaţia societăţii debitoare şi deşi se afla într-o stare iminentă de insolvenţă au continuat în interes personal activitatea care ducea vădit la încetarea activităţii persoanei juridice. S-a apreciat că societatea a avut capacitate de plată pentru achitarea datoriilor, dar administratorii statutari nu au depus diligenţe în vederea achitării datoriilor către bugetul de stat. Consideră reclamanta că administratorii debitoarei au dispus în interes personal continuarea activităţii care conducea la starea de insolvenţă şi aflându-se în pierdere, pârâţii au refuzat să solicite intrarea debitoarei în insolvenţă, preferând să continue activitatea generatoare de datorii în prejudiciul creditorilor”, au fost câteva din argumentele acţionarului AAAS  în cererea depusă la Tribunal. Foştii administratori au depus întâmpinări menţionând că nu se fac vinovaţi de crearea prejudiciului, dar au contestat şi întârzierea depunerii cererii, termenul legal de trei ani de la intrarea în insolvenţă fiind prescris, acesta fiind şi motivul pentru care magistraţii au respins demersul AAAS.
 
 
Ultima cale de atac
 
 
De asemenea, foştii administratori au scos în evidenţă faptul că AAAS nu a demonstrat cauzalitatea dintre faptele lor şi insolvenţa Comtom, limitându-se doar la nişte afirmaţii acuzatoare fără fond. „Reclamanta, în calitate de creditor majoritar a cunoscut situaţia economică aferentă anilor 2009-2010 precum şi cauzele încetării plăţilor din acea perioadă, dar acţiunea a fost formulată cu întârziere, după împlinirea termenului de 3(trei) ani prevăzut de lege”, au scris pârâţii în întâmpinare. Potrivit sentinţei, AAAS are posibilitatea să atace decizia în termene de şapte zile de la comunicare, respectiv din data de 8 martie. Comtom Tomeşti nu a mai desfăşurat activitate de comerţ din 2006, când s-au lichidat ultimele stocuri de mărfuri. Conform unui raport al lichidatorului, cauzele intrării în insolvenţă sunt unele obiective şi nu ţin de deciziile membrilor Consiliului de Adminsitraţie. „ -cuantumul mare al datoriilor istorice generate de contractarea de fonduri de restructurare în perioada 1995-1997, într-o perioadă de inflaţie galopantă; nerambursarea la termen a datoriilor scadente în anii 1995-2004 ce au generat accesorii semnificative, accesorii înregistrate în evidenţele contabile şi financiare în anii 2009-2010; executarea silită a nenumărate active în perioada 2004-2007; oprirea activităţii de producţie şi comerţ din anul 2006 ce a presupus diminuarea considerabilă a lichidităţilor;  vânzarea în pierdere a activelor societăţii – impusă de art. 7 din OUG 168/2001, la nivelul de 10% din valoarea contabilă, valoare insuficientă pentru a acoperi datoriile existente; disponibilităţile băneşti reduse, aproape inexistente în casierie şi în bancă, insuficiente acoperirii obligaţiilor de plată acumulate”, sunt cauzele descrise de lichidatorul judiciar.
 
 

Comentarii