Virilitate şi homosexualitate în Roma antică

Anticii aveau criterii diferite după care judecau problemele amoroase, în principiu perechile de opoziţii libertate amoroasă – fidelitate conjugală, atitudine activă – pasivă, om liber –sclav. Anticii se raportau la homosexualitate la fel ca la heterosexualitate şi nu o priveau drept o chestiune aparte.

De exemplu, sodomizarea sclavului era un fapt total trecut cu vederea, dar dacă un cetăţean se complăcea ca un sclav, era un lucru monstruos. Nenaturale sunt anumite complezenţe între bărbaţi, nu fiindcă ar fi în vreun fel contra naturii, ci contra societăţii, neconform regulilor, căci pentru antici natura era societatea, sau un fel de morală care îţi cerea stăpânire de sine. Aşadar, pe scurt, majoritatea romanilor acceptau homofilia, iar cei mai moralişti o blamau laolaltă cu toate plăcerile amoroase, care il fac pe om slab.

Politicienii erau uneori puritani pentru că orice pasiune erotică este greu de controlat şi moleşteşte soldaţii. Plăcerea trebuie anihilată indiferent pentru cine este resimţită. Platon când vorbeşte despre cetatea utopică şi condamnă pederastia, nu o face pentru a readuce dragostea pe făgaşul natural, ci militează în general împotriva pasiunii care provoacă fel şi fel de rătăciri. Sexualitatea de reproducere este singura recomandabilă, nu dragostea pentru femei. Pederastul nu este condamnabil pentru că are anumite preferinţe, ci pentru că este lacom, prea libertin. Gestul său este împotriva normelor, nu el însuşi, care nu echivalează cu un monstru.

Homofilia activă apare peste tot în texte. Sunt gusturi şi gusturi. Lui Vergiliu îi plăceau doar băieţii, împăratului Claudius doar femeile, Horatiu iubeşte ambele sexe, Cicero cântă sărutările secretarului său sclav, poeţii îl cântă pe iubitul lui Domitian, iar lui Antinoos, iubitul lui Hadrian, I se dedică chiar un cult. În literatură se pomeneau ambele iubiri, una dintre temele literaturii uşoare fiind chiar paralela între ele şi compararea plăcerilor.

Nu am putea spune că romanii au preluat indulgenţa fata de dragostea masculină de la greci. În teatrul lui Plaut, cel mai vechi din literatura latină, care apare înaintea grecomaniei, întâlnim tot felul de aluzii homofile şi cadre indigene. În calendarul numie Fastele de la Praeneste, pe 25 aprilie era sărbătoarea prostituaţilor bărbaţi. Dacă îl citim pe Catul, vom găsi la el ameninţări cu sodomizarea, ca să-şi exprime triumful asupra duşmanilor. Important în tot acest context era să fii partenerul activ, ce preferinţe nutreai conta mai puţin.

Citeste mai departe pe historia.ro