Caută 
3 MIN
* Conform estimărilor unor specialişti din branşa cărnii (în fine, să-i zicem carne), peste 30 de milioane de mici nevinovaţi au căzut victime românilor hămesiţi, la acest început de mai fierbinte de la milioanele de focuri arzând sub grătare, care au transformat locurile de micărit şi fleicărit în peisaje de după o erupţie vulcanică, unde fumegă lava incandescentă. Au spus specialiştii că peste 30 de milioane de mici, deci înseamnă mai mulţi, fiindcă de data asta au cumpărat oamenii muncii, spre folos propriu, n-au prea mai fost trampe cu mici procuraţi pe căi necurate de partidele politice şi dăruiţi pentru ca electoratul să dea de gustul doctrinei.
* Ne-am uitat la televizor de 1 Mai şi am avut un sentiment bun, românii au arătat că sunt uniţi, moldoveanul şi munteanul mâncau mici ca ardeleanul – cel mult, o fi diferit niţel compoziţia. Am prins şi imagini de la un concurs de micărit-viteză, din Bucureşti: participanţii se întreceau ca nişte sportivi, se formaseră şi galerii care îi încurajau să molfăie mai repede. Bănuim că după înfulecat atâţia mici, concurenţii epuizaţi şi-or fi recăpătat forţele pierdute mâncând cârnaţi. Cu aceeaşi ocazie am văzut, tot acolo, "cel mai mare mic", ceea ce ni se pare idiot: prin definiţie, micul trebuie să fie mic, ca sarmalele. Cu cât este mai mare, cu atât necesită mai puţin efort; greu e să faci mici mici, să îi formezi, cu mâinile ude, să nu se lipească – şi e o lege a naturii: de fiecare dată când pasta aia s-a lipit groaznic pe palme, până la coate, atunci sună telefonul / te mănâncă în creştet şi trebuie să te scarpini. Cel mai mare mic se poate face uşor, vărsând din greşeală găleata de compoziţie pe grătar. E gen cel mai înalt pitic şi nici nu se pătrunde bine, oricât l-ai înnegri, e un fel de carapace arsă, cu miez crud. Titlul textului la asta se referă, la zece mititei ţinuţi prea mult la foc, care au devenit negri…
* Nişte cetăţeni cu micul muştărit într-o mână şi cu petul de bere în alt membru superior, întrebaţi de un reporter cum se simt, au răspuns că da, se simt minunat de 1 mai, petrecând româneşte, adevărat, pe iarba verde, cu produse româneşti, nu ca tineretul de azi, care ţine doar sărbători americane. Respectivii cetăţeni (şi alţii ca ei) ar trebui să afle că sărbătoarea de 1 Mai muncitoresc, care le permite să nu muncească şi să se îndoape pe iarbă cu pâine, muştar şi grătar, taman de la americani vine! La ei a devenit sărbătoare federală în 1894 şi comemorează, de fapt, evenimentele din 1886, din Chicago (când, în timpul unei greve, cineva a aruncat o bombă spre forţele de ordine, iar poliţiştii au deschis focul şi au omorât patru manifestanţi). Sărbătoare americană: prin urmare, ar fi cazul să răsune rock în loc de manele. Şi că veni vorba, 1 Mai n-are legătură cu "Mayday", cum strigă piloţii avioanelor care se prăbuşesc sau marinarii de pe vapoarele care se duc la fund: aia e un fel de transcriere fonetică a francezului "M’ aidez!" (Ajutaţi-mă!).
* Realitatea a inaugurat pe 1 Mai o emisiune săptămânală, gen concurs de risipit veniturile: se numeşte "Coşul corect" şi, din câte am înţeles de pe post, e ceva cu "abilitatea cumpărătorului de a cheltui cât mai repede 10.000 de lei", mai exact, în 45 de minute. O emisiune-concurs al cărei scop este să spargi ditamai teancul de cam zece salarii minime pe economie în mai puţin de o oră e la fel de nimerită ca vânzarea de cojoace în zonele tropicale sau de frigidere la eschimoşi. De câteva decenii, românii participă la un cu totul alt concurs: nu să spargă 10.000 de lei în 45 de minute, ci să tragă de leafă cât mai mult, până la următoarea!
