Zile de Sânziene

Pe 24 iunie, s-au împlinit 90 de ani de la înfiinţarea, la Iaşi, a faimoasei Legiuni a Arhanghelului Mihail. Mişcare de extremă dreapta, de real succes în rândul intelectualilor, studenţilor, ţăranilor şi preoţilor, Legiunea (din 1930, Garda de Fier, iar din 1933, Totul pentru Ţară) milita împotriva democraţiei, comuniştilor, evreilor şi politicienilor – ultimii fiind văzuţi ca nişte inutile "râme târâtoare". Legionarii au răspândit în România ideile corporatismului (visând la un stat "corporativ"), au adus taberele de muncă, asasinatul politic, dar au inventat şi un anumit tip de fanatism gregar, care oscila între misticism arzător şi crimă abominabilă.

Condusă de Corneliu Zelea Codreanu (până în 1938, când a fost ucis din ordinul regelui Carol al II-lea), apoi de Horia Sima, "Mişcarea Legionară" ajunge la guvernare în toamna lui 1940, alături de militari, în timpul dictaturii mareşalului Antonescu. Legionarii s-au dovedit nişte guvernanţi pe cât de incompetenţi, pe atât de periculoşi, ei consumându-şi scurtul răstimp din fruntea ţării în răzbunări cumplite, cărora le-au căzut victime o bună parte dintre cei care li se opuseseră înainte. În cele din urmă, după o "rebeliune" (ianuarie 1941) în care au încercat să preia întreaga putere politică, Mişcarea este scoasă în afara legii, mii de membri fiind arestaţi şi condamnaţi (unii chiar  la moarte). Recunoaştem că, după 1944, legionarii au fost printre puţinii (dacă nu chiar singurii) români care s-au opus cu arma în mâini comuniştilor, câţiva dintre ei (aşa numiţii "bandiţi"), rezistând  ani de zile în munţi asaltului forţelor de Securitate. 

Evident, povestea Legiunii nu poate fi interpretată şi înţeleasă decât în context internaţional – perioada interbelică fiind deosebit de propice proliferării extremelor politice de tot felul. Prinşi între Germania nazistă şi Rusia bolşevică (între holocaust şi gulag, cum spunea cineva), putem susţine că românii s-au confruntat direct cu cele mai mizerabile opţiuni. Dacă ţineai cu Hitler, evreii (doar 5% din populaţie, dar care dominau economic şi cultural ţara) trebuiau anihilaţi; dacă îl simpatizai pe Stalin, România Mare urma să fie nimicită. Şi astăzi, când ştim prea bine cum s-a scris istoria, e dificil de arătat cum puteai evita cele două variante, fără a deveni tu însuţi o victimă inocentă a vremurilor doldora de lichele. Românii nu sunt un popor de eroi, ci de ţărani, mereu în aşteptarea primăverii. 

După 1989, fascinaţia exercitată de Garda de Fier rămăsese suficient de puternică pentru a fi pusă chiar problema resuscitării ei. Dar cu un controversat lider al studenţilor (Marian Munteanu) şi cu un bătrân legionar (Petre Ţuţea), mult mai înţelept decât în tinereţe, başca vreo doi-trei veterani rablagiţi şi oploşiţi prin Canada, ideea a fost amânată sine die.

Azi, la aproape 28 de ani de la moartea comunismului şi la 90 de ani de la naşterea Legiunii, contextul istoric european permite, din nou, în mod legal, dezvoltarea unor mişcări de extremă dreapta (ca şi de extremă stânga). În unele ţări (Franţa, Austria etc.), personaje mai mult ori mai puţin carismatice, cu vederi radicale, atrag de partea lor mase din ce în ce mai largi de susţinători, promiţându-le o bravă lume nouă, fără emigranţi, fără ţigani, fără şomaj şi fără Uniunea Europeană. Dacă, în urmă cu un secol, evreii erau socotiţi principalii responsabili pentru răul din societatea modernă, astăzi, majoritatea europenilor critică impostura şi corupţia politicienilor, vădit incapabili să lupte pentru binele general. Dar, înainte de toate, e vorba de o chestiune de vinovăţie ori de una de inadecvare la timpul care curge prea repede? Să acţioneze boala doar la vârful societăţii şi deloc la baza ei? De reţinut că generaţiile de dinaintea noastră s-au înselat jalnic şi criminal. Şi încă plătim cu toţii pentru asta.

Aşadar,are trebuinţă şi România de o mişcare de extremă dreapta? "Este doar o chestiune de timp" (până la apariţia unui astel de partid), comenta recent un fost şef de serviciu secret, născut, absolut întâmplător, la Iaşi şi care a aderat, absolut convingător, la toate ideologiile posibile.