Zile nebune cu praf de cărbune

* Anual, începând cam de pe 6 august, minerii patriei îşi sărbătoresc ziua / zilele; nu ne referim la aniversări şi onomastici, ci la "Ziua Minerului", sub forme diverse şi la date diverse, de la mină la mină, funcţie de posibilităţi. La câte sărbători sunt (recent, a fost inclusiv Ziua Internaţională a Pisicilor ori aşa ceva), pare normal să aibă şi minerii ziua lor, ocazie de chef şi voie bună. Corespondentul nostru aflat la faţa unui asemenea loc de distracţie între ortaci transmite în direct prin telefon:

– Bună ziua! Da, mai exact încerc să transmit în direct, fiindcă aici e gălăgie şi fum şi nu văd bine dacă acum vorbesc la telefonul meu sau al altuia, luat de pe masă. Nici nu ştiu exact dacă am format bine numărul, nici dacă e telefon!

– Da, e bine, eşti în direct! Dar de unde gălăgia şi fumul?

– Direct, de la difuzoare şi grătare; indirect, de la domnul manager al minei "Ion Huiliescu", cel care a organizat manifestarea…

– De unde vine denumirea minei şi ce legătură are domnul manager?

– Denumirea e în cinstea unui vechi prieten al minerilor şi vine de la că s-a scos din ea huilă. Dacă s-ar fi scos turbă s-ar fi numit "Turbiliescu". Domnul manager s-a ocupat de mici şi bere: dacă n-are voie în campania electorală măcar acum să dea ceva la oameni!

– Practic şi concret, ce fac minerii, sărbătoriţii?

– Nu fac nimic şi practic şi concret. Practic, mănâncă şi beau; concret, participă la manifestările ortăceşti…

– Despre ce fel de manifestări e vorba?

– De exemplu, unii au beneficiat de oferta unui prieten al domnului manager, care a adus vin. Se poate spune că mulţi mineri sărbătoresc Ziua Traminerului.

– Se bea, aşadar. Se şi mănâncă, bănuiesc…

– Se şi mănâncă, după ce se bea: mulţi ortaci nu mănâncă pe stomacul gol! După ceva consumaţie cheful de veselie e mai mare şi mâna e mai sigură…

– De ce trebuie mână sigură într-o zi de distracţie?

– Tot de distracţie s-au instalat şi standuri cu jocuri populare, care se bucură de o largă participare. De pildă, gheretă de tir…

– Aha, vin ortacii şi trag cu puşti cu aer comprimat, nu?

– Trag cu bâte şi cozi de lopeţi sau cu pumni şi picioare. Pe ţinte sunt pictate feţe de ochelarişti, pletoşi, intelectuali, doamne îngrijite. O tradiţie cu origini în 1990…

– În anii trecuţi se desfăşurau concursuri cu specific mineresc, cu probe de săpat, de împins vagonetul, de puşcat: mai există aşa ceva?

– Da, nu mai există. Anul trecut au fost probleme şi s-a renunţat.

– Accidente de muncă? Au săpat concurenţii şi au nimerit o conductă, un tunel ori albia unui râu, nu?

– Accidente că s-au îmbătat toţi, nu mai aveau ce consuma, aşadar au vândut la fier vechi unelte, vagonete, lămpaşe, la grămadă… Nu mai au cu ce face concurs, poate probele teoretice să se mai ţină!

– Ce-şi doresc de ziua lor minerii, sărbătoriţii?

– Cei mai mulţi îşi doresc să câştige la Loto. Alţii, de la caz la caz: unul îşi doreşte o geacă nouă, că vine toamna, altul doreşte să prindă doi pokemoni rari, iar câţiva doresc restructurarea hărţilor de putere la Marea Neagră şi să nu câştige Trump.