Mi-am pus permanent intrebarea ce anume fac aceste organizatii sa supravietuiasca atat de mult in timp in ciuda schimbarilor din ce in ce mai accelerate din societatea moderna. Consideram totodata ca unul din rolurile principale ale managementului este tocmai sa asigure adaptarea organizatiei la provocarile constante venite din mediul extern sau intern si scopul principal al managerului este sa asigure performanta pe termen lung a organizatiei. Prin urmare raspunsul legat de longevitatea organizatiilor se afla in managementul practicat in interiorul acestora insa nu imi era clar care aspecte ale managementului erau baza acestui tip de succes.

Prima intractiune cu o astfel de organizatie, am avut-o acum sapte  ani cand am avut sansa sa lucrez ca si consultant pentru o organizatie dintr-o tara din Orientul Mijlociu care mi-a dat sansa sa ma intalnesc cu unul din clientii sai care facea aceleasi afaceri in exact acelasi loc de peste 150 de ani. M-am intalnit cu managerul afacerii care avea terminat un MBA in Statele Unite si care renuntase la beneficiile oferite de cel mai puternic stat din lume pentru a  se intoarce acasa sa conduca afacerea familiei pe care o mostenise de la generatiile anterioare. Inca de atunci am banuit ca longevitatea afacerilor tine de traditiile si valorile pe care o organizatie tinde sa le acumuleze in timp si nu de marimea profitului sau exploatarea oportunitatilor conjuncturale.

A doua interactiune a fost in timpul MBA-ului pe care l-am absolvit in Marea Britanie si in care am facut niste studii de caz pe diferite companii multinationale care existau de zeci sau sute de ani in piata. Analizandu-le istoria am descoperit doua modele predominante de astfel de companii. Un model european-continental in care marea majoritate a acestor afaceri erau afaceri de familie sau companii care mentinusera in bordul de conducere membri ai familiilor fondatoare. Un alt model era al companiilor anglo-americane care pastrau cu sfintenie traditia unei retele sau a unui mod de a face lucrurile transmis din generatie in generatie.

Din pacate, pana de curand, nu gaseam un astfel de model de afacere in Romania care sa fie un exemplu demn de urmat de oamenii de afaceri locali. Era si greu deoarece sistemul comunist distrusese aproape tot ce se construise in trecut, iar dupa revolutie s-a distrus aproape tot ce se construise in epoca comunista. Am fost deosebit de incantat sa descoper ca unul dintre clientii mei a sarbatorit anul acesta o suta de ani de existenta neintrerupta. Este vorba de o fabrica de ulei din zona Moldovei, prima investitie a inginerului Malaxa, care a trecut prin doua razboaie mondiale si doua sisteme de organizare sociala antagonice si face fata cu succes in prezent in lupta de piata contra unor colosi la nivel global care actioneaza in piata noastra. Pana in momentul in care am descoperit acest exemplu am considerat ca secretul longevitatii unor organizatii sta, fie in cultura poporului sau familiei fondatoare a afacerii, fie intr-o reteta sau mod de a face lucrurile unic si oarecum secret. Cartile de management strategic vorbesc despre patente, brand, cultura organizationala si valori ca surse ale continuitatii si longevitatii afacerilor.

Analizand toate cele de mai sus eu as concluziona ca secretul longevitatii unor organizatii sta mai ales in traditiile pe care ajunge sa le acumuleze si in responsabilitatea si atasamentul leaderilor organizatiilor fata de aceste traditii. Traditiile inglobeaza invataminte de valoare si ofera motivatii intrinseci membrilor organizatiei care se simt parte a unei povesti de success care da incredere si perspective pentru viitor.