Zgomote de masini, soferi cu capul scos pe geam injurind de mama focului, imbulzeala, carute parcate de-aiurea, scinduri asezate vrafuri, munti de dulapi de lemn, leaturi de toate dimensiunile, usi si mese de brad, var nestins vindut pe marginea soselei, „oachese” care te indeamna sa cumperi „sosete de bumbac, doua la zece mii”, negocieri aprinse dintre clienti si vinzatorii de lemn, femei care string la piept geanta plina cu bani, copii mici care se joaca de-a „hotii si vardistii” printre masinile incarcate cu cherestea.
Astfel de spectacol gratuit poate fi vazut in fiecare sfirsit de saptamina la „piata de cherestea”, de la marginea Iasului. Mii de ieseni se revarsa catre oborul din spatele „Fortus”, unii doar pentru a testa piata, multi insa pentru a cumpara produsele expuse aici.
„Norocul” lasat de cai este pretutindeni
De cum treci pe sub podul de la „Fortus”, soseaua catre Hlincea este plina cu masini care merg bara la bara, carute care nu fac altceva decit sa incurce circulatia, masini parcate peste tot si oameni care trebuie sa se strecoare cu agilitate prin aceasta vermuiala. Fluxul uman se indreapta catre si dinspre „piata de cherestea”. Nici nu ajungi bine acolo si poti vedea pe marginea soselei micii vinzatori care incearca sa te momeasca cu doua-trei scinduri, ramase cine stie de unde, spunindu-ti ca sint de cea mai buna calitate. „De la gaterul din Bicaz”, isi lauda unul marfa, de parca toata lumea ar cunoaste respectivul gater. Pe linga acestia s-au strecurat si vreo citiva „tuciurii” care au intins pe jos, pe niste bucati de plastic, bulgari de var nestins. „7.000 pentru cine intreaba, daca iei ti-l dau cu 6.000 kilogramul”, este expresia cel mai des auzita. La intrarea in oborul de scindura trebuie sa fii foarte atent pe unde calci pentru a nu lua pe talpa pantofului bruma de noroc lasata de cai. Odata intrat, poti asista la nebunia negocierilor dintre clienti si vinzatori.
„Si mie ce imi iese din afacere?”
„15.000 lei astea mici si 25.000 lei alea mari. Pe alese”, te imbie unul dintre vinzatori. Alaturi de el, un altul isi arunca rapid replica. „Alea-s de la Suceava, de la mine poti lua marfa din Neamt cu 45.000 lei leatul de 8/8. Cum adica 15.000 lei? Poate metrul liniar, nu bucata”, se mira concurenta.
Intr-un colt al oborului, un munte de cherestea sta gata sa se pravale peste clineti. In virful stivei, un cumparator masoara lungimea fiecarei scinduri. „Vreau de 6 metri lungime, dar pretul e cam mare. Daca iti iau 3 metri cubi, lasi mai ieftin?”, striga in gura mare clientul. „Si mie ce imi iese din afacere? Transportul, depozitarea, munca mea, cu ce ma aleg? Iti convine bine, nu, poti sa mergi la altii”, vine replica. Imediat, clinetul este preluat de un alt comerciant. „Hai ca iti dau eu mai ieftin. Am si doi gealati care te ajuta la incarcat. Le dai ceva, un 50.000, si te rezolva”.
Nici urma de politisti
Metoda de preluare a clientilor este practicata frecvent de vinzatori. „Facem cu rindul cine pierde. Urmatorului client eu ii refuz scaderea pretului si vine colegul cu o oferta mai mica. Asta-i viata”, se explica „cherestristii”.
La capatul oborului se afla lucratorii in lemn. Usi simple sau duble din brad, mese, birouri, cuiere si alte maruntisuri stau expuse in fata atelierelor. „Usa simpla costa 1,2 milioane, cea dubla 1,8 milioane, birourile sint facute la comanda si costa cam 2 – 2,2 milioane lei”, isi lauda marfa proprietarii. Pe cei care cumpara ii recunosti fie dupa ruleta pe care o tin in mina, fie, in cazul femeilor, dupa geanta strinsa tare la piept. Si cit este oborul de mare nu vezi nici urma de politist sau gardian. (V.M.)