Restructurarea mineritului a fost considerata de guvernul de la Bucuresti drept un mare succes al anului 1997. La un an de la declansare, acest proces incepe sa isi arate limitele si intirzierile.
Programele legate de restructurarea mineritului nu au fost indeplinite in totalitate, de catre guvern si autoritatile locale, desi au existat bani suficienti si sprijin din partea sindicatelor. Uniunea Europeana a alocat 500 de milioane de ECU, pentru reconstructia si dezvoltarea regiunilor miniere. Dar banii nu au putut fi folositi decit in mica masura, fiindca autoritatile locale nu au prezentat finantatorilor programe viabile. Astfel, reforma s-a oprit odata cu disponibilizarea a peste 90.000 de mineri, in toamna anului trecut.
In campania electorala din 1996, minerii din "Cartelul Alfa" l-au sustinut pe liderul USD, Petre Roman, caruia spun ca i-au adus un milion de voturi. In schimb, liderii minerilor au cerut infiintarea unui organism guvernamental, care sa coordoneze restructurarea mineritului. Dupa ce Petre Roman a devenit presedinte al Senatului, minerii i-au amintit de intelegerea facuta si au primit promisiunea ca, in cel mai scurt timp, va fi infiintata o Agentie pentru restructurarea miniera. Pentru inceput, a fost infiintata o Comisie tripartita (Ministerul Industriilor, administratie si sindicate), care a finalizat programele de restructurare a celor opt regii miniere.
O situatie speciala s-a inregistrat in Valea Jiului, unde minerii l-au sustinut in alegeri pe Miron Cozma. Acestuia i-au lipsit doar citeva sute de voturi pentru a obtine mandatul de senator independent si, implicit, imunitatea parlamentara. La inceputul luni ianuarie 1997, Cozma a fost arestat pentru mineriada din 1991, care dusese la caderea guvernului Roman.
Sindicatele miniere din Valea Jiului, care nu sint afiliate la "Cartel Alfa", s-au situat la inceput pe o pozitie de rezistenta fata de planurile guvernamentale. Totul a culminat cu greva generala din iunie, care a paralizat Valea Jiului timp de doua saptamini si care ameninta, la un moment dat, sa se transforme intr-o noua mineriada. Precaut, Traian Basescu, ministru al Transporturilor atit sub Petre Roman, cit si sub Victor Ciorbea, a dispus devierea trenurilor care circulau prin zona, pentru ca minerii sa nu poata ajunge la Bucuresti.
Pe linga cresterea salariilor si eliberarea lui Cozma, minerii au cerut si garantarea locurilor de munca. Ei au obtinut o marire de salariu, dar din fondurile regiei, nu ale guvernului. In plus, planul de restructurare sustinut de sindicatele din Valea Jiului a fost aprobat in cadrul Comisiei tripartite.
La nivel national, programul de restructurare a mineritului prevedea disponibilizarea a 70.000 de mineri. Aprobarea Ordonantei nr.22, in luna august a anului trecut, a facut ca numarul disponibilizatilor sa fie cu aproape 30.000 mai mare. Potrivit ordonantei, minerii primeau, la disponibilizare, plati compensatorii in valoare medie de 20-25 de milioane de lei.
Posibilitatea de a primi o asemenea suma a stirnit o adevarata euforie a disponibilizarilor, in toate centrele miniere. Conducerile exploatarilor miniere, speriate ca nu va mai avea cine sa intre in sut, au incercat sa limiteze, pe cit posibil, valul de cereri de trecere in somaj. Minerii au protestat, ajungindu-se pina la greve si autoblocari in subteran, in sprijinul renuntarii la locurile de munca.
Dupa febra disponibilizarilor, trebuia sa intre in aplicare partea a doua a programului: reconversia profesionala a fostilor mineri si inceperea reconstructiei zonelor miniere. Gestionarea acestor masuri intra in atributiile Agentiei miniere, care, insa, a fost infiintata de-abia in ianuarie 1998. Si aceasta dupa ce liderii sindicali au amenintat ca vor declansa o noua greva generala in minerit. De organizarea si functionarea filialelor teritoriale ale Agentiei se ocupa chiar sindicatele miniere, o serie de lideri fiind cooptati in structurile de conducere ale organismului guvernamental.
Astfel, Radu Mironovici, presedintele Agentiei – fost director al RAH Petrosani, schimbat ca urmare a presiunii sindicatelor lui Miron Cozma – este secondat de reprezentantii celor trei centrale sindicale miniere: Marin Condescu (liderul minerilor din "Cartel Alfa"), Simion Spiridon (din partea minerilor din Valea Jiului) si Ion Popescu (de la exploatarile aurifere din RAC Deva). Urmasul lui Miron Cozma la conducerea Confederatiei Sindicatelor Miniere, Marcel Macarovski, a primit, recent, din partea premierului Radu Vasile, propunerea de a ocupa un post de consilier guvernamental pe problemele zonelor economice speciale. Este foarte probabil ca Macarovski sa accepte aceasta oferta.
Agentia a avut timp, pina acum, sa se ocupe doar de organizarea interna. Nici un program de dezvoltare nu a putut fi derulat, iar o mare parte din finantarile externe ramine nefolosita. Paradoxal, desi poate obtine oricind fonduri pentru reconstructia zonelor miniere, Agentia nu are bani pentru a face demersurile in acest sens. Intirzierea adoptarii bugetului pe anul in curs face ca cele patru miliarde, prevazute pentru functionarea Agentiei, sa nu poata intra in conturile acesteia. Exista multi bani straini pentru programe costisitoare de dezvoltare. Nu exista bani romanesti pentru telefoane, consumabile si salariile functionarilor Agentiei.
Chiar daca ar obtine miine banii de la buget, pentru functionare, si pe cei straini, pentru programe, Agentia tot nu i-ar putea folosi eficient. Legea zonelor economice speciale, care ar facilita investitiile in regiunile miniere, a iesit abia luni de la Guvern. Executivul a cerut Parlamentului sa o dezbata in regim de urgenta, pentru a nu se pierde finantarea externa. Dar Parlamentul este ocupat acum cu adoptarea bugetului, actiune aflata, la rindul ei, in mare intirziere.
Intre timp, se apropie ultima plata a ajutorului de somaj pentru cei disponibilizati, in valoare de 70 la suta din salariul mediu de miner. Milioanele primite in baza OG 22/1997 au fost cheltuite de multi fara chibzuinta. Foarte putini au investit banii primiti si lucreaza pe cont propriu. Si mai putini sint cei care si-au gasit un alt loc de munca. Cei mai multi au asteptat locurile de munca promise prin programele finantate din exterior.
Guvernantii au mizat pe intoarcerea la sate a multora dintre mineri. Dar acest lucru nu s-a produs. Putinii curajosi care si-au incarcat lucrurile in camioane si-au pornit spre satele natale au facut repede cale intoarsa. Ei nu au gasit, la tara, conditiile de viata la care se asteptau. Acum ei cer o serie de facilitati pentru a o lua de la capat, la sat.
Dupa mai mult de un an de la declansarea restructurarii in minerit, singurele rezultate palpabile ramin cei 95.000 de mineri disponibilizati si desemnarea unor lideri sindicali in functii de conducere, in cadrul Agentiei miniere.
Prin plecarea a aproape o suta de mii de oameni, sindicatele miniere si-au pierdut din puterea cu care amenintau guvernul. In acelasi timp, guvernantii au in fata o alta problema: fostii mineri sint pe cale sa isi termine banii si pot fi lesne transformati, de catre lideri interesati sau de circumstanta, intr-o masa de manevra. Mai ales ca disponibilizatii nu mai sint prinsi intr-o structura organizata, de genul sindicatelor sau a colectivelor mineresti, care sa le impuna o anumita disciplina si sa poata exercita un minim control asupra lor. (Gabi Chiriac si Ovidiu Nahoi)