Agitatie in PSD

E posibil ca unii lideri PSD sa se fi felicitat pentru maniera abila in care partidul a rezolvat chestiunea motiunii de cenzura inaintata de democrati la inceputul saptaminii trecute. Pe de o parte pesedistii au bestelit guvernul Tariceanu, despre care unii dintre ei au spus chiar ca e cel mai slab din 1990 incoace, un mesaj tipic pentru un partid de opozitie. Pe de alta, raminind in sala dar abtinindu-se de la vot ei au salvat din nou guvernul Tariceanu, dupa cum se astepta de altfel toata lumea. Problema e ca oricit de „creativa" poate parea unora o astfel de „smecherie tehnica", aplaudata si de unii comentatori politici, e totusi greu de crezut ca opinia publica s-a lasat pacalita de stratagema cu pricina.

Nu stiu daca Mircea Geona citeste postarile de pe forumurile de pe Internet la materiale din presa legate de PSD. Lectura acestora poate fi destul de utila desi evident e riscant sa le consideri argumente pentru concluzii generale. Daca o face, liderul PSD trebuie sa fi descoperit deja ca exista doua perceptii dominante fata de partidul pe care il conduce. Prima e aceea ca acesta intretine confuzia de pe scena politica din teama de a nu declansa anticipate in situatia in care sondajele ii sint in continuare defavorabile. A doua e aceea ca autoritatea presedintelui PSD e serios zdruncinata. Putini sint cei care mai cred ca el are cu adevarat forta de a conduce partidul cu succes in cele trei campanii electorale care il asteapta in urmatoarele 18 luni.

PSD e un partid care e la putere fara a fi si la guvernare. O situatie aparent ideala in care te poti disocia de greselile executivului infruptindu-te in acelasi timp din beneficiile asociate de regula cu puterea: adica accesul la resurse si posibilitatea de a a-ti plasa oameni in pozitii privilegiate in sistemul institutiilor de stat. E exact ceea ce se si negociaza in culise. PNL si PSD si-au impartit de exemplu sefia TVR si CNA, desi in particular unii lideri liberali se tem ca s-ar putea ca in final pesedistii sa le obtina pe amindoua. Iar ultimele declaratii publice indica limpede faptul ca partidul d-lui Geoana va cere imperativ bugetari privilegiate pentru consiliile judetene si primariile pe care le controleaza in tara pentru a-si crea premise favorabile la viitoarele alegeri locale, dar si pentru a demonstra activului din teritoriu ca linia politica adoptata la centru e corecta in ciuda scorurilor electorale dezolante prognozate de sondajele de opinie.

Care sint totusi punctele slabe al acestei strategii care arata foarte bine pe hirtie? Primul si cel mai important e acela ca de fapt e greu de spus in acest moment daca toate aceste „cadouri" pe care de nevoie liberalii trebuie sa le faca PSD vor compensa deficitul de credibilitate creat de asocierea social-democratilor cu guvernul Tariceanu. O asociere pe care evident liderii pesedisti o infirma, dar care e limpede pentru toata lumea si din ce in ce mai greu de negat. Iata, o spune chiar una dintre cele doua formatiuni aflate la guvernare, UDMR, prin vocea presedintelui Marko Bela. „Este nevoie de o majoritate care isi declara in mod clar sustinerea pentru Guvern si atunci putem merge mai departe. Nu conteaza daca in Guvern este numai o parte din aceasta majoritate. Se poate guverna cu un guvern minoritar, dar in Parlament trebuie sa fie o sustinere majoritara declarata". Cu atit mai mult cu cit nici macar capacitatea de a forta mina PNL nu e de fapt foarte mare. Atita vreme cit premierul stie ca PSD nu e pregatit pentru alegeri ancipate el poate respinge multe dintre solicitarile care i se par exagerate.

Al doilea neajuns tine de bucataria interna a partidului. De faptul ca diferitele grupari vad diferit situatia. Si cum pe acest fond autoritatea lui Mircea Geoana e puternic erodata se fac deja calcule de perspectiva privind noi formule de conducere. Grupul de la Cluj are substanta intelectuala dar o palida forta electorala si nu pare sa fie in stare sa se impuna in grupul parlamentar. In cazul Viorel Hrebenciuc e invers. El e magistral la combinatiile de culise dar sta catastrofal la credibilitate in spatiul public. Apoi, boala si operatia lui Ion Iliescu marcheaza probabil, de aceasta data definitiv, iesirea sa din scena. De aceea foarte probabil sprijinitorii sai isi cauta deja formule interne de supravietuire.

Nici Miron Mitrea nu poate fi neglijat, chiar daca el s-a retras strategic in planul doi. Pe parcursul campaniei pentru referendumul de suspendare a presedintelui, multi au putut insa sa compare prestatia noului secretar general, Tiberiu Corlatean, cu a sa din trecut. Un exercitiu din care primul nu a iesit deloc rau. In fine, s-a nascut si un fel de miscare, e drept, discreta si nu suficient articulata, de a-l recupera pe Adrian Nastase. In discutii private, multi lideri PSD recunosc faptul ca fostul presedinte e un politician de anvergura, superior lui Mircea Geoana, dar se tem ca deficitul de imagine pe care el l-ar putea transfera partidului e inca prea mare, pe de o parte, iar pe de alta se tem ca s-ar putea expune la represalii din partea actualului lider. Ambitii are si Victor Ponta care expunind destul de deschis punctele slabe ale liniei politice adoptate la virful PSD nu face decit sa adune puncte in asteptarea unui moment prielnic. Ca si fostul adversar al lui Mircea Geoana de la trecutul congres, Sorin Oprescu, un politician cu charisma care ar putea deveni intr-un context favorabil o alternativa la actualul presedinte exact cum acesta din urma a beneficiat de o situatie de gratie atunci cind l-a invins in 2005 pe Ion Iliescu.

Sansa lui Mircea Geoana e aceea ca, desi multi il contesta, opozitia fata de el e atomizata si deocamdata nu se profileaza nici o alternativa viabila la conducerea sa. Numai ca o astfel de conjuctura nu poate dura multa vreme. Si el, ca si primul ministru, va avea de trecut in toamna testul alegerilor europarlamentare. Un scor slab ar stimula cu siguranta miscarile de contestare pe care acum pare inca in stare sa le tina in friu si ar putea modifica termenii raporturilor interne de putere din PSD care in prezent il mentin in virf.